Claxonacii

Cărui șofer nu i s-a întâmplat ca, atunci când a vrut să iasă dintr-o parcare, făcând manevre mai complicate, să fie claxonat din spate? Sau într-o intersecție, atunci când, din prudență, s-a asigurat mai mult timp până  să iasă în drumul principal?

Pe toate șoselele există claxonaci. Ei pot fi remarcați prin transparența parbrizului după fața congestionată și gura căscată, prin care, fără niciun dubiu, ies fel de fel de înjurături la adresa celorlalți. Scandalul pe care îl fac permanent, în micul habitat al autovehicului, îi încurajează să fie tot timpul agresivi, gata oricând să intre în față, să depășească și, mai ales, să nu-i lase pe ceilalți să le-o ia cumva înainte.

Astfel de claxonaci nu se află numai pe șosele. Fiecare, la locul său de muncă, are câte un coleg claxonac. Sigur, este printre cei mai chiulangii și puturoși, dar știe să se facă tot timpul remarcat de șefi, are gura cea mai mare atunci când este vorba despre zile libere sau măriri de salariu și, în principal, îi sapă pe toți cei care, la un moment dat, i-au ajuns  în față.

De claxonaci este plină și politica. Îi vedem tot timpul la televizor, bombându-și pieptul înainte. Mai ales la tăierile de panglici din timpul unor inaugurări jenante, unde țin speach-uri găunoase. Le place să arunce cu noroi de jur-împejur, făcându-i pe toți ceilalți așa cum sunt, de fapt, chiar ei: corupți, demagogi sau agramați. De multe ori, instrumentul lor cel mai țipător este vreun „trust” de presă, plin de claxonaci mai mici care piuie, cârâie sau șuieră, înconjurând orice pârț tras conducător de o hărmălaie de nedescris.

Și printre oamenii de afaceri sunt claxonaci, care își fac averi de milioane de euro din așa-zise afaceri cu banii publici, în timp ce urlă din răsputeri că sunt cei mai corecți capitaliști de pe pământ.

Claxonacii, chiar dacă sunt cei mai ușor de remarcat, sunt însă puțini. Foarte puțini. Pe lângă ei, majoritatea tăcută: oamenii de bun simț, care muncesc fără să facă gălăgie. Care realizează în fiecare zi lucruri mult mai importante decât poate face un claxonac într-o întreagă viață penibilă ca a lui. Oameni care sfințesc locul.

De cele mai multe ori, din cauza vacarmului din jur, ne este foarte greu să-i vedem pe cei care fac lucrurile temeince și serioase. Ba chiar, ne lăsăm deseori păcăliți de vreun claxon asurzitor. Dar, chiar și atunci când urechile ne sunt agresate de fel de fel de zgomote de fond – la fel ca șoferii experimentați – este bine să ne păstrăm atenția trează. Tocmai de aceea, „Gazeta Brașovului” începe o campanie în care va prezenta oamenii cu adevărați importanți. Cei care, prin profesionalism, talent și, mai ales, muncă, au reușit să conducă mașinăria care trage înainte comunitatea brașoveană.

Noi credem că ei sunt conducătorii de care avem nevoie.

Alexandru Ghiza

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply