Nu cumva votăm prost?

La primele alegeri democratice de după căderea lui Ceaușescu, împreună cu alți colegi gazetari am ajuns undeva într-un sat pe lângă Brașov. În secția de votare, amenajată într-o școală dărăpănată, o babă a cărei broboadă îi cădea tot timpul pe ochi și-a așezat buletinele pe care urma să ștampileze pe un colț al urnei. Și pe atunci era interzis să-ți exerciți dreptul la vot în afara cabinei special amenajate. Proaspăta – pe atunci – democrație era însă mult mai tolerantă decât în ziua de azi. Neputându-mi înfrâna curiozitatea, m-am uitat peste umărul bătrânei. Pe primul buletin a pus stampila pe un partid monarhist, iar pe al doilea, pe un partid republican. Contrariat, am întrebat-o de ce a făcut asta. „Să fie pace și înțelegere, maică”, mi-a răspuns. Bineînțeles, pe al treilea buletin l-a ștampilat pe consensualul Iliescu. Atunci am înțeles cum este votul împăciuitorist.

Mai târziu, viața a devenit mai agitată, iar oamenii mai nervoși.  La începutul deceniului trecut, la alte alegeri, un individ a intrat foarte supărat în secția de votare. Roşu ca un rac şi cu ochii bulbucaţi, personajul a pășit apăsat, în cabina de vot. De aici, nişte izbituri zdravene aproape că au făcut să se zdruncine secţia de votare. Observatorii au aşteptat, înmărmuriţi, ca nervosul elector să-şi termine repertoriul de bubuituri. Până la urmă, mult mai calm, omul a ieşit din cabină ţinând în mână buletinul de vot făcut franjuri. Relaxat, cetăţeanul a băgat hârtiile în urnă şi, după ce a înapoiat ştampila, a plecat alene, înainte ca membrii comisiei de votare să se dezmeticească. Atunci am înțeles cu este votul nervos.

Despre votul în răspăr am aflat mai târziu de la niște amici care au făcut parte dintr-o comisie de votare. La numărătoare, pe paginile buletinelor vărsate din urnă, se puteau citi tot felul de porcării. Ba chiar, între foile de hârtie, au găsit pur și simplu, tot felul de mizerii, despre care nu se poate vorbi, nici măcar ca despre niște glume proaste.

De la votul care împăca trecutul cu viitorul din anii ‘90, la votul supărat din deceniul trecut și până la scârba din ultimul timp a trecut aproape un sfert e secol de democrație. An de an, oamenii, deși au învățat multe despre cum funcționează politica, nu au reușit să aleagă ce trebuie. Mulți cred astăzi – și au suficiente motive pentru o astfel de concluzie – că „toți sunt o apă și un pământ”.

La fel ca în exemplele de mai sus, deși reacția este justificată, nu va duce la un rezultat corect. Undeva s-a strecurat o eroare.

Este clar că democrația noastră a produs o selecție negativă. Că în față au ieșit tot felul de impostori. Pe care – culmea – noi i-am votat. Să nu existe, oare, și oameni de calitate? Să nu fie printre noi și exemple laudabile, demne de urmat? Chiar suntem o nație de escroci, hoți și demagogi? Nu cumva noi noi toți suntem de vină pentru că alegem prost?

Pare că, într-adevăr, politica românească e  la pământ, iar partidele nu sunt nimic altceva decât niște găști de șmecheri. Avem totuși dreptul de a ne asocia și de a vota din patru în patru ani. Și, cel mai important lucru, putem să judecăm alegerile pe care le facem. Nu mințindu-ne că putem continua în același fel, fără nervi și resentimente și fără să luăm democrația în bășcălie. Pur și simplu să cântărim bine oamenii pe care îi votăm.

Tocmai de aceea, „Gazeta Brașovului” va continua să prezinte exemplele pozitive din societatea românească. Oameni care au construit lucruri incredibile. Profesioniști extraordinari. Manageri de excepție. Chiar dacă cei mai mulți dintre aceștia nu vor vrea să se bage în politică și nu vor accepta să candideze, exemplul lor va ajuta societatea să trieze mai bine oamenii pe care-i scoate în față.

Cântărind oamenii după ce au făcut, cei care votează vor putea mult mai ușor să pricepă că, deși actualii politicieni români au spurcat locul, oamenii care sfințesc locul sunt mult mai numeroși.

Avem de unde alege.

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply