Căncenzorii internetului

Pentru că multe vorbe erau nepotrivite sau chiar interzise pe vremea regimului comunist, agenția oficială de știri editase o broșurică – doar pentru uzul intern al redacțiilor – cu sintagmele, propozițiile sau frazele care aveau permisiunea regimului pentru a apărea tipărite.

Limbajul oficial avea oricum un fond de cuvinte foarte sărac. Totuşi, ziariștii vremii umpleau coli întregi de ziare. Nu era însă nici un paradox. Cu puţină matematică, problema se rezolva foarte simplu. Dintr-o propoziţie simplă, formată, de exemplu, din subiect, predicat, atribut, complement de loc, de mod, de timp, folosind numai 20 de cuvinte pentru fiecare dintre 6 părţi se pot scrie 38.760 de propoziții. Am calculat, folosind o formulă simplă: combinări de 20 luate câte 6. Suficient pentru a scrie ziare întregi sau a vorbi câteva zile…

Deși s-ar părea că în prezent lucrurile s-au schimbat fundamental, nu este deloc așa. Chiar dacă ziariștii contemporani au acum măcar libertatea de a fi mai creativi, ei se mulțumesc să continue tradiția bătrânei propagande comuniste. Singurul loc în care lucrurile au scăpat de sub control este internetul. Lucru care îi incomodează teribil pe cenzori.

Tocmai de aceea, îi propun unei doamne moderator de la o televiziune locală, care excelează în combinări de cuvinte, ca, folosindu-și vasta experiență personală,  să elaboreze un îndreptar pentru bloggeri.

Iată, în rândurile de mai jos, pentru exemplificare, câteva magistrale înșiruiri de cuvinte folosite de cunoscuta profesionistă.

Atunci când își laudă interlocutorul (de obicei, un bătrânel cu părul vopsit) clipind repede din gene și țuguindu-și buzele ca și cum chiar ar vrea să-și sărute invitatul, amestecă cuvintele „acuzații” și „inamici” în același fel, emisiune de emisiune.

În alte dăți, când invitatul din studio caută cu colțul ochilor o confirmare a unei miniciuni pe care a spus-o cu un ton apăsat, aprobă prompt dând din cap, amestecând, de această dată, „bineînțeles” cu alte vreo două trei cuvinte.

Cu alte ocazii îi pune într-o lumină proastă pe adversarii „personalității” venite în emisiune, începându-și discursul cu: „Dumneavoastră, față de alții, cel puțin ați făcut…”, urmată de o propoziție simplă și adaptată situației. Foarte folosite mai sunt: „Nu-i așa că e așa?” și „Lucrul acesta nu ne interesează pentru ca s-a scris deja destul în ziare”.

Mai sunt și alte cuvinte, nu foarte multe, indicate pentru a fi folosite corect. Mă opresc însă aici, așteptând broșurica. Adaptată vremurilor, aceasta ar putea fi editată sub formă de e-mail și trimisă la cât mai multe adrese.

Iar dacă îndreptarul nu va putea ajunge peste tot, pe urmele bloggerilor și comentatorilor de pe internet, care se  încăpățânează să rămână anonimi, ar fi în sfârșit cazul să fie trimisă poliția.

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply