Altfel de politicieni

Sâmbătă s-a lansat alternativa la USL. PDL, PNŢCD şi Forţa Civică s-au prezentat, oficial, la Palatul Parlamentului, ca alianţă electorală de centru-dreapta în vederea câştigării ale­gerilor parlamentare din 9 decembrie. Liderul Forţei Civice, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că în vederea competiţiei electorale ce se apropie, orgoliile din cadrul ARD trebuie lăsate deoparte, iar alianţa trebuie să vorbească pe o singură voce. În discursul pe care l-a ţinut cu această ocazie, Ungureanu a ţinut să pună accent pe calitatea oamenilor care formează noul partid, numindu-i „oameni de nădejde”. „Istoria partidului nostru nu începe într-o zi de august ca să se încheie într-o zi de decembrie. Acest partid trebuie să trăiască atât cât trăieşte democraţia în România. Şi aşa va fi! Nu trăim vremuri uşoare, iar în vremuri grele apar oameni de nădejde. Când soarele străluceşte şi când curg râuri de lapte şi miere, apar foarte mulţi. Eu sunt convins că nimeni din această sală nu face parte din această categorie. Suntem o echipă strânsă, unită şi că un partid ca al nostru nu-şi trage seva din afaceri cu statul sau baroni locali necinstiţi, ci din contribuţia noastră. Noi suntem curaţi, suntem un model pentru viitor!”.

Altă clasă politică

Noul model de politician, propus de Forţa Civică, se regăseşte şi printre liderii locali ai noii formaţiuni. Mulţi dintre ei n-au mai făcut nicio­dată politic, iar cei care au mai activat în vreun partid, sunt oameni cu cariere profesionale deosebite. Toţi vor un singur lucru: să schimbe România. şi primul pas ar fi schimbarea actualei clase politice.

Florin Andrei, vicepreşedintele Forţei Civice, a intrat în politică după o carieră profesională excepţională

„Dacă nu mă implic, n-am dreptul să mă lamentez” afirmă Florin Andrei

Florin Andrei este managerul unei societăţi de construcţii. Biografia este însă una excepţională. Elev şi student emerit, inventator, cercetător, bursier în stră­inătate, absolvent de ASE la 35 de ani şi, la 22 de ani de la Revoluţie, vicepreşedintele partidului „Forţa Civică”.

Elev şi student de nota 10

S-a născut în Braşov, în 1960. A urmat cursurile primare şi gimnaziale la şcoala 5, apoi liceul la „Dr. Ioan Meşotă”. A făcut parte dintr-o promoţie în care 100% din absolvenţi au intrat în învăţământul superior „din prima”, într-o vreme în care examenele de admitere la facultăţi erau foarte drastice. A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Braşov cu 9,50 şi a fost repartizat într-unul dintre cele mai apreciate instituţii de cercetare, INCREST. La Institutul Naţional de Creaţie ştiinţifică şi Tehnică erau angajaţi doar cei mai buni absolvenţi de facultate. Ca inginer în domeniul cercetării aeronautice, avea 20% spor de salariu şi condiţii foarte bune de lucru, într-o clădire luxoasă de lângă Aeroportul Băneasa. „La institute lucrau multe persoane importante, Jean Maurer, fiul fostului prim ministru Gheorghe Maurer, Valentin Păcuraru, ginerele lui Emil Bobu şi chiar Zoe Ceauşescu, care era şefa Secţiei de Matematică”, rememorează Florin Andrei.

Brevet de inventator

În 1990, anul în care, în urma unui examen, a obţinut titlul de cercetător ştiinţific, instituţia s-a reorganizat, primind numele de Institutul de Aviaţie, la vremea aceea singura unitate de cercetare-proiectare din domeniu, în România. A făcut parte din colectivul de cercetare a materialelor pentru aviaţie. În 1991 a devenit bursier în cadrul Programului Naţiu-nilor Unite pentru Dezvoltare, petrecând o lună în India, la Institutul Naţional de Fizică din New Delhi. Reîntors în ţară, cu ajutorul profesorului Rajendar Bahl, directorul adjunct al institutului Indian, colectivul din care făcea parte a pus la punct o instalaţie revoluţionară pentru acea vreme. A primit brevet de invenţie de la Oficiul Naţional de Invenţii şi Mărci pentru prima instalaţie de laborator pentru fibră de carbon. „Urma să fie realizată o instalaţie industrială la Săvineşti, dar vremurile care au urmat au schimbat totul”, explică Florin Andrei. În 1992, guvernul de atunci, a decis că nu mai este nevoie de cercetare funadamentală şi a tăiat finanţarea institutului. „Mi-am dat seama că nu mai aveam vreun viitor acolo. Zeci de cercetători, unii cu o experienţă de 30-40 de ani în domeniu, au fost nevoiţi să plece. Foarte multe minţi luminate din România au ajuns în alte ţări”, povesteşte cu regret fostul cercetător.

A doua diplomă universitară

Având referinţe excep-ţionale, s-a angajat la Centrala de Construcţii Căi Ferate, unde urma să coordoneze activitatea în domeniul electric şi energetic la nivel de centrală şi sucursale.  În vremea respectivă, CCCF avea 40 de mii de angajaţi şi o mulţime de lucrări în ţară şi în străinătate. Centrala respectivă construise, în vremea comuniştilor, Casa Republicii, Metroul şi amenajase cursul Dâmbovi-ţei. În 1995 i s-a născut singurul copil, o fată. Foarte ambiţios, nu s-a mulţumit cu o singură diplomă de învăţământ superior şi a urmat la Fără Frecvenţă Academia de Studii Economice. „Era aproape imposibil, deplasări pe tot felul de şantiere, copil mic şi studii. Învăţam noaptea, în timp ce-mi legănam bebeluşul care plângea. Dar m-am descurcat”, povesteşte Florin Andrei. A luat diploma de „Management bancar” cu o medie foarte bună. Între timp, a mai susţinut chiar şi un examen de limbă la Institutul Francez din Bucureşti. „Tot timpul am încercat să mă autodepăşesc”, spune braşoveanul.

Impresionat de locurile sfinte

Activitatea lui la CCCF presupunea numeroase deplasări. Îşi aminteşte cum, în 1997, a recepţionat lucrările la un cartier rezidenţial din Tanger, Maroc. „Era o locaţie superbă, lângă Gibraltar, între Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic. Statul român nu putea aduce utilajele înapoi în țară din cauza costurilor exorbitante, aşa că a trebuit să negociez acolo vânzarea lor cât mai profitabilă”, spune Florin Andrei. Cunoaşterea limbii franceze i-a fost de mare ajutor. În 2000, a făcut parte din staful de negocieri al părţii române cu o firmă israeliană pentru deschiderea în join venture a unei cariere de granit la Niculiţel. Deşi firma se afla în Tel Aviv, i s-a părut un adevărat miracol că, fix la 2000 de ani de la moartea lui Iisus a ajuns în preajma locurilor sfinte. Ca un creştin practicant, foarte credincios, a făcut o vizită la Ierusalim. Tot ce a văzut atunci l-a impresionat pentru totdeauna. Câţiva ani mai târziu, soarta avea însă să-l încerce foarte mult. Foarte întinsă în teritoriu, societatea națională de construcţii începea să aibă probleme. Directorul general i-a propus să preia manageriatul agenţiei din Braşov. A acceptat, cu greutate, iniţial doar pentru 3 luni, până ar fi redresat activitatea. Braşovul era oraşul său natal, unde îi locuiau părinţii. Însă detaşarea s-a prelungit, mai întâi la un an, apoi la doi…

Alături de echipa de la Braşov

Din cauza distanţei care îl despărţea de familie s-a ajuns la divorţ. A fost un moment foarte dureros peste care a trecut cu mare greutate. şi-a găsit, ca întotdeauna, refugiu în muncă. A devenit un director foarte iubit de angajaţi şi a reuşit să construiască o echipă foarte unită. În 2007, CCCF intrase în insolvenţă, iar procesul şi-a urmat cursul, astfel încât, în 2010 s-a decis închiderea agenţiei din Braşov. Ar fi putut fi mutat de Centrala de la Bucureşti altundeva, dar a simţit că nu-i mai poate lăsa pe oamenii care i-au fost alături la locul de muncă. şi-a făcut propria firmă de construcţii, unde l-au urmat mai mulţi dintre subalterni. „«Unde să plecăm? De ce nu vă faceţi o societate comercială? O să aveţi cea mai bună echipă!», m-au încurajat oamenii”, explică braşoveanul. Aşa a pornit pe cont propriu. şi a avut mână bună. Cu cei opt angajaţi pe care îi are a făcut numeroase lucrări de care este mândru. „Nu oricine se pricepe la poduri şi podeţe. Noi suntem printre cei mai buni specialişti în aşa ceva”. Firma Conan Consult a realizat podul de la şinca şi a avut numeroase alte lucrări în judeţele Braşov şi Covasna.

Prima oară în politică

În cei 22 de ani care au trecut de la revoluţie nu s-a implicat în niciun fel în politică. Atunci, în urmă cu mai bine de două decenii, în timp ce teroriştii trăgeau asupra aeroportului, şi-a apărat locul de muncă cu arma în mână. Nu i-a trecut însă niciodată prin minte să ceară brevet de revoluţionar. A văzut multe lucruri care nu i-au plăcut, dar a ales să se refugieze în munca lui. În urmă cu câteva săptămâni a decis că nu mai poate aşa. „Dacă nu mă implic, nu am dreptul să mă lamentez. Partidele de până acum s-au compromis total. România a ajuns un teren pârjolit de interese personale. Eu nu mai am nimic, nici de câştigat, nici de pierdut. Vreau însă să schimb lucrurile”, îşi explică crezul politic Florin Andrei. A ajuns în politică, atras de trei oameni. Un fost coleg de Facultate, Cornel Ungureanu, şeful serviciului de investiţii din Electrica, omul de afaceri Dumitru Puchianu, care i s-a părut de o corectitudine ieşită din comun şi Mihai Răzvan Ungureanu, singurul politician naţional cu care nu i-ar fi niciodată ruşine. „Simt că mă potrivesc cu oamenii ăştia şi putem face ceva împreună”, declară braşo-veanul. Este vicepreşedinte al partidului Forţa Civică şi propus candidat pentru un colegiu uninominal din judeţ la alegerile generale. Este însă convins că, datorită experi-enţei manageriale pe care o are, îşi poate aduce oricând un mare aport de competenţă la o guvernare care îi este pe plac.

Cristian Stănescu, preşedintele organizaţiei municipale a Forţei Civice, crede că experienţa sa va conta foarte mult

„Nu-mi este ruşine de trecutul meu politic”

Cristian Stănescu are o firmă care se ocupă cu comerţul. Este o persoană realizată, dar i-a plăcut tot timpul să se implice în treburile publice. A fost, timp de un mandat, consilier local. O perioadă s-a retras, dar acum, cu experienţa pe care a căpătat-o, vrea să pună umărul la construirea unui nou partid, care să nu mai aibă păcatele celor care au umplut scena politică până acum.


Și-a deschis o firmă în 1992

S-a născut în Bucureşti,  dar a ajuns cu familia în Braşov în 1979. A absolvit şcoala Ge-nerală 23 şi Liceul de Informatică, în 1987. Timp de câţiva ani a lucrat la fosta uzină Tractorul, unde l-a prins şi Revoluţia. Imediat după căderea sistemului comunist, în 1992, şi-a deschis o firmă care avea ca obiect de activitate comerţul cu legume şi fructe. Pasionat de ceea ce făcea, şi-a dezvoltat afacerea an de an. A ajuns să investească şi în agricultură. În paralel şi-a continuat studiile. În 1999 a absolvit Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti, cu diplomă în managementul Economic. Tot în anii 90 a intrat şi în politică. A devenit şeful orga-nizaţiei de tineret a Partidului Democrat. „Nu-mi este ruşine de trecutul meu politic. Am fost 16 ani în PD-L şi nu o să ascund asta niciodată. Chiar dacă acum muncesc să construiesc o altă structură politică, crezul meu este acelaşi”, spune Cristian Stănescu.

Consilier local timp de un mandat

În Partidul Democrat a ajuns vicepreşedinte al Biroului Permanent Judeţean şi consilier local timp de un mandat, 2004-2008. În ultimii ani a preferat să facă un pas înapoi şi să se ocupe mai mult de familie şi de firma sa. S-a apropiat din nou de politică odată cu crearea Iniţiativei Civice de Centru Dreapta, conduse de Mihai Răzvan Ungureanu. „Atunci când MRU a devenit prim-ministru am simţit că se va schimba ceva. Nu a durat prea mult, dar dacă lângă noi vor veni mai mulţi oameni de valoare, vom putea schimba multe lucruri în ţară”, este convins Cristian Stănescu. Atunci când s-a creat un comitet de iniţiativă pentru organizarea partidului Forţa Civică la Braşov a fost printre primii care i s-au alăturat.

Pasionat de munca sa

A muncit mult să-şi pună la punct afacerea. Acum lucrează mai ales cu reţelele multinaţionale de supermarket-uri. „Este greu să intri şi să rezişti pe o astfel de piaţă. Există firme care fac achiziţii de legume şi fructe pentru reţelele mari de magazine de peste 30 de ani. Dar cu muncă multă se poate orice”, spune omul de afaceri. Are peste 30 de angajaţi şi este unic acţionar la trei firme. Are patru tiruri cu care aprovizionează mai multe platforme care fac, ulterior, distribuţie în teritoriu. Are şi câteva centre de prelucrare unde legumele şi fructele sunt spălate, sortate şi ambalate. O parte dintre produse sunt achiziţionate de la producători autohtoni sau din import, o parte le produce împreună cu partenerii săi din Mureş, în zona Sighişoarei.

Iubeşte florile

Afacerea cu legume şi fructe l-a făcut să fie pasionat de agricultură. În gospodăria sa, are mai mulţi pomi pe care îi îngrijeşte de unul singur. şi-a făcut chiar un mic solar de legume. Este foarte mândru şi de florile din jurul casei pe care le udă zi de zi şi le îngrijeşte cu mult drag. Din când în când îşi mai găseşte timp şi de o altă pasiune: pescuitul. În zilele libere sau în concedii îşi petrece ore în şir pe lacurile de lângă Braşov, sau în Delta Dunării, aşteptând „să tragă” un peşte. Nu a avut performanţe prea mari, cel mai mare peşte pe care l-a prins cântărind puţin sub 9 kilograme. Pescuitul, însă, îl linişteşte foarte mult. Este căsătorit şi are un băiat de 11 ani.

Vrea să ajute cu experienţa pe care o are

Cât timp a fost consilier local a reuşit să nu fie implicat în niciun scandal, iar iniţiativele sale au fost tot timpul serioase. A preferat să nu-şi facă prea multă publicitate, motiv pentru care nu are tot atâta notorietate cât au alţi politicieni locali, a căror activitate nu a fost altceva decât un şir neîntrerupt de dispute fără sens. Acum a făcut, totuşi un pas în faţă. Este şeful organizaţiei municipale a Forţei Civice pentru că este convins că experienţa pe care o are în politică va ajuta partidul. „Oameni entuziaşti, dar fără experienţă, care s-au alăturat partidului nostru, se împiedică de fel de fel de capcane întinse de adversari politici mult mai versaţi. Eu am învăţat destul de multe în cei 16 ani cât am stat în Partidul Democrat şi cred că experienţa mea va conta foarte mult”, spune Cristian Stănescu

Omul de afaceri Vasile Sporea, membru în Biroul Judeţean al Forţei Civice, nu a mai făcut politică până acum

„Fac politică pe banii mei, nu mă interesează banii publici”

Vasile Sporea este membru în Biroul Judeţean al Forţei Civice. Este foarte volubil, îşi spune povestea fără prea multe ocolişuri. Este al doilea interviu pe care îl dă, după ce, în copilărie, a mai apărut într-un ziar după ce a câştigat un concurs de karting. Nu a mai făcut niciodată politică. Acum a venit alături de preşedintele organizaţiei locale, Dumitru Puchianu, pe care îl cunoaşte de multă vreme şi în care are multă încredere. „Dacă partidul ăsta era făcut de alt lider politic cunoscut de prin Braşov, nici nu mă interesa. Nu e suficient să declari  lucruri frumoase, trebuie să fii şi de încredere”, spune Vasile Sporea.

Campion de karting

S-a născut la Întorsura Buzăului în urmă cu 39 de nai. Mama era educatoare, iar tatăl lucra la Cooperaţia de Consum, în „alimentaţia publică”, cum se spunea pe atunci. În copilărie a fost pasionat de karting, pe care l-a practicat între 6 şi 17 ani, la Clubul Pionierilor din Întorsura Buzăului. „Aproape toate competiţiile la care am participat, le-am câştigat. Am fost campion judeţean de mai multe ori şi naţional în ‘87, la Roman, şi în ‘89, la Arad. La 17 ani mi s-a propus să fiu promovat la Formula II. Nu am mai continuat, dar am rămas cu pasiunea şofatului”, îşi aminteşte Vasile Sporea.

În afaceri de la 20 de ani

Mai are doi fraţi care locuiesc acum în Bucureşti. Fratele lui a terminat ştiinţele Economice, iar sora lui, Dreptul. „Mama şi-a dorit foarte mult să fac şi eu o facultate. N-a fost să fie. De la 20 de ani m-am apucat de afaceri. De-a lungul timpului, am avut între 5 şi 75 de angajaţi, oameni cărora mă străduiam lună de lună să le dau salariile. Printre ei au fost mulţi cu diplomă, de la ingineri, la jurişti şi economişti. Eu, însă, nu am vrut să-mi «cumpăr» o diplomă aşa cum au făcut alţii, iar de învăţat nu mi-a mai rămas timp. Oricum, am învăţat mai mult de o facultate din experienţă”, spune Vasile Sporea.

Realizări şi necazuri

Prima societate a făcut-o cu un bun prieten, mai mare decât el cu 10 ani. „În 93-94, firma noastră se ocupa cu comerţul de materiale de construcţie şi electrocasnice. Am înfiinţat primul depozit, apoi un magazin, care a funcţionat până în 2000”, rememorează Vasile Sporea. Cu timpul, a rămas singurul acţionar şi şi-a schimbat profilul de activitate. Între 1998 şi 2002 firma sa s-a ocupat de procesarea materialului lemnos. În 2001, casa părintească a ars din temelii. Atunci a pierdut toate amintirile pe care le păstrase din copilărie. A trecut prin momente foarte grele şi după 2003, când firma a intrat în insolvenţă, în 2005 s-a ajuns chiar la faliment. „A fost foarte greu, dar experienţa asta m-a întărit. Am reuşit să trec peste asta şi mi-am revenit pentru că tot timpul m-am descurcat singur. Tot timpul, banii mei au fost făcuţi de mine. De la prima mea Carte de Muncă, am fost angajat la firma mea”, spune omul de afaceri. Absorbit de munca pe care o face, nu a apucat să-şi facă o familie.

N-a vrut să părăsească ţara

A reuşit să se redreseze ocupându-se de tranzacţii petroliere en-gros. A devenit importator din Federaţia Rusă de produse petroliere. Afacerile l-au dus în mai multe ţări. Peste tot a văzut lucruri care l-au impresionat. În Rusia i s-a părut totul făcut parcă la o altă scară, de la metroul moscovit, la Piaţa Roşie. Elveţia l-a impresionat prin ordinea şi curăţenia pe care o întâlnea la tot pasul, iar Anglia o apreciază pentru legislaţia bancară foarte liberală. Se consideră totuşi naţionalist şi aduce ca argument faptul că niciodată nu s-a gândit să părăsească România. Multe lucruri din ţară l-au dezamăgit, însă. „M-am săturat să văd tot felul de neaveniţi ajungând să ne conducă ţara. Aghiotanţi, slugi,  şoferi de ştabi au ajuns să dirijeze treburile publice!”, spune Vasile Sporea.

„Este nevoie de oameni ca mine”

Pentru că a fost tot timpul un om de afaceri de succes, de-a lungul timpului, mai multe partide l-au curtat. A acceptat să intre în politică doar pentru că s-a săturat de incompetenţa şi şmecheria celor care au guvernat până acum. „Pot să schimb ceva şi o să o fac prin forţele mele proprii. Fac politică pe banii mei, nu mă interesează banii publici. ştiu că nu sunt perfect şi că societăţile mele au şi datorii şi beneficii, dar ştiu cum este economia reală şi cred că este nevoie în politică de oameni ca mine”, declară proaspătul politician.

 

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply