Statul, un colos cu picioare de lut

La nici trei zile de la anunțarea rezultatului ale-gerilor parlamentare, guvernul lui Victor Ponta a anunțat prelungirea ”austerității impuse de guvernul Boc”. Iată că, cine credea într-o schimbare s-a înșelat: avem ”aceeași Mărie… cu altă pălărie!”
Mă gândeam că poate ar fi trebuit să acordăm o perioadă de ”grație” guvernului Ponta, însă acesta conduce România de câteva luni bune, având și o majoritate parlamentară. Acum o va conduce mai lejer, deoarece majoritatea parlamentară este zdrobitoare. Nu va putea spune că nu a avut cvorum, sau că a fost împiedicat de opoziție. Are la dispoziție Avocatul Poporului și cu excepția Președintelui, nimeni nu mai poate ataca o hotărâre a Parlamentului sau ordonanțele de guvern, sub suspiciunea de neconstituționalitate.
Sigur, era de așteptat ca după alegerile parlamentare să avem vești bune din partea guvernului Ponta, conform promisiunilor anunțate încă dinaintea campaniei electorale. Și în loc să anunțe o relaxare fiscală, să încurajeze dezvoltarea me-diului privat, sunt anunțate…majorări de taxe. Biruri! Biruri! Biruri cât mai mari, în paralel cu prelungirea ”programului de austeritate impus de guvernul Boc”. Statul întârzie să fie reformat, restructurat. Să nu uităm de unde am plecat: de la statul ,,comunist birocratic” cu aproximativ 11 .000.000 persoane active din care 700.000 de bugetari, am ajuns în 23 de ani de democraţie la 4.500.000 persoane active, din care peste 1.320.000 bugetari.
Concluzionând, avem mai puţin de jumătate din forţa activă şi un număr dublu de bugetari. Asta, da, performanţă! Mai mult, numărul funcționarilor pu-blici este într-o continuă creștere, de zici că fiecare lucrează cu ”abac-ul”. Mă întreb, la ce folosesc programele informatizate, la ce folosește toată tehnologia modernă, dacă numărul funcționarilor este crescut continuu? Se anunță și un număr mai mare de ministere, implicit mai mulți miniștri, secretari de stat, mai multe secretare, birouri, maşini, etc., în final, mai multe cheltuieli ale statului. Din ce resurse? Desigur, din birurile mai mari. Să nu mai zic că și numărul parlamentarilor este mai mare, iar pentru fiecare parlamentar vor lucra noi funcționari publici. Cu ce și pe banii cui să trăiască clientela politică a USL care, iată, trebuie răsplătită generos?! Se știe, învingătorii iau totul, așa că de ce nu ar lua și noii aleși? Din banii cui, dacă nu din truda poporului?! Din avutul pe care îl mai are țăranul, din ceea ce produce salahorul, muncitorul și desigur, de la puținele firme care încă mai pot face față taxelor și impozitelor și mai produc câte ceva. Până când statul va trăi doar din birul pe care îl percepe de la români și nu dintr-o economie funcțională?!
Dacă guvernul Ponta (în curând guvernul Ponta II) nu va înțelege că între primele măsuri și decizii se impune o reformă fundamentală a sta-tului, în scurt timp vom avea ”o Românie falimentară”, deoarece statul este un colos cu picioare de lut. Se impune o nouă împărțire teritorială, se impune o autonomie locală autentică, în care decizia să nu mai vină de la București! Se impun legi cu cât mai puține norme de aplicare. S-a întrebat cineva de ce o lege în România nu poate fi funcțională decât numai după publicarea normelor de aplicare? Ei bine, legile sunt confuze, enunțul acestora este interpretabil, uneori chiar dupli-citar, și atunci, culmea, după ce enunțul unei legi a fost legiferat de Parlament, o armată de funcționari se apucă și scrie ”norme de aplicare”. Astfel, o lege nouă, este la cheremul funcționarilor din ministerele de resort.
O altă armată de funcționari va supraveghea modul în care este aplicată legea cu norme cu tot și încep ”controalele statului”. Desigur, acestea sunt subiective, deoarece obiectul unui control este de a ”colecta” ceva în plus la bugetul de stat, sub forma unor penalități inventate. Așa funcționează statul, așa funcționează ”aparatul” acestuia riscând ca, într-un timp scurt, să existe mai mulți funcționari cu leafă de la buget decât angajați în mediul privat. Și atunci cum să se ridice țara? Cum să trăiască românul bine? Nu văd, cel puțin deocamdată, o voință politică autentică privind reforma statului.
O reformă care întârzie. Niciunul dintre guvernele care s-au succedat din 1989 și până acum, nu a făcut nimic. Fiecare guvern nou instalat ne-a anunțat că ”s-a încheiat o perioadă grea” însă poporul a fost tot mai sărăcit, iar politicienii, tot mai bogați! A fost şi va fi o perioadă grea pentru români, dar nu pentru cei care sunt la ”ciolan”. Oare cum ar fi ca poporul să ajungă la ”ciolan”, nu în sensul privilegiilor şi huzurului, ci de a se putea bucura de pe urma muncii sale şi să nu fie nevoit a îmbuiba un stat mamut, hrăpăreţ, iar clasa politică românească să trăiască onest, să elaboreze legi clare, în folosul românilor și nu al statului şi grupurilor de interese?!

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.