Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Regii trandafirilor

Un foarte bun exemplu ar putea fi o mică familie de producători din judeţul Braşov care şi-a făcut loc pe rafturile hipermarketurilor cu dulceaţă ecologică de trandafiri. Cel mai greu a fost să facă cunoscute produsele, după care a venit şi cererea, inclusiv din afară.
În urmă cu patru ani, Nicoleta şi Dan Florea locuiau la Victoria, un orăşel din judeţul Braşov. Ea era educatoare, iar el muncea la o firmă privată. Celor doi nici prin cap nu le trecea că în câţiva ani aveau să se numere printre cei mai mari producători de dulceaţă ecologică de trandafiri din România. Astfel micii producători din Ucea de Sus, judeţul Braşov, şi-au făcut loc pe rafturile hipermarketurilor cu dulceaţă ecologică de trandafiri. Dulceaţa de trandafiri şi siropul le-au dus renumele în ţară şi peste graniţele ei.

Cum au început?

,,Stăteam de vorbă, într-o seară prin 2009, toată familia şi am ajuns din nou la acelaşi subiect: livada de pomi sau flori. Atunci, tatăl meu ne-a zis să înfiinţăm pe terenul nostru o plantaţie de trandafiri. Am căutat programe europene la care să ne încadrăm pentru înfiinţarea plantaţiei de trandafiri pentru vânzare. Am găsit un program, am întocmit proiectul şi l-am depus la Agenţie. Cred că proiectul nostru a impresionat fapt pentru care am primit o înştiinţare de la Agenţie care ne impunea ca 70% din cantitatea de produse să fie destinată consumului. Era singura modalitate ca proiectul nostru să primească finanţare. Atunci am refăcut documentaţia şi am profilat afacerea pe trandafiri de dulceaţă“ povesteşte Dan Florea.

Eşecul UE

„Era sesiunea din septembrie 2009. Ne-am pus speranţe în acest proiect şi în ideea noastră de afacere. Dar din nefericire n-a fost aprobat niciun proiect din categoria flori. Aşteptam vreo explicaţie de la reprezentanţii agenţiei, ce n-a fost bine la documentaţie, dar n-am primit nicio explicaţie, doar ni s-a transmis că proiectul nostru este neeligibil. Am fost foarte dezamăgiţi mai ales că am cheltuit pentru întocmirea şi depunerea proiectului mulţi bani, am făcut numeroase drumuri, stres. Ne gândeam că acele fonduri cheltuite pentru documentaţii le puteam folosi la înfiinţarea plantaţiei“, a povestit Dan Florea.

Familia Florea

Pe cont propriu

Familia Florea la fel ca şi alţi localnici a rămas total dezamăgită de accesarea programelor şi atragerea de fonduri pentru finanţarea afacerilor. Dar n-a renunţat la ideea unei plantaţii. Au făcut economii şi au investit în butacii de trandafiri. În paralel Dan Florea a început să se documenteze asupra modului de plantare şi întreţinere a florilor. ,,La sfârşitul lunii septembrie din 2009 ne-am hotărât toată familia să investim în proiect fără să mai aşteptăm finanţarea de la UE. Eu şi fratele meu, Vasile, ne-am cumpărat butaci de trandafiri. Eu am cumpărat 550 de butaci pe care i-am plantat, iar fratele meu la fel. Am ocupat 2000 mp de teren din totalul pe care-l aveam, la ieşirea din sat spre Arpaşul de Sus. Am cheltuit pentru tot, butaşii, mâna de lucru, utilajele, cam 100 milioane de lei vechi“, a mai spus Dan Florea. În primăvară când am mers la grădină, am crezut că am ajuns în rai. Era o frumuseţe. Toţi trandafirii erau înfloriţi. Totul era roz, iar parfumul lor era peste tot.

Reţeta perfectă

Toată lumea cunoaşte gustul dulceţii de trandafiri. Unele gospodine chiar prepară în bucătăriile lor res-pectiva dulceaţă. ,,Am contactat multe persoane care foloseau astfel de reţete. Am primit mai multe tipuri, dar niciuna dintre ele n-a fost pe placul nostru. Le-am încercat pe toate, dar nu ne-a plăcut gustul şi aspectul produsului obţinut. Ba nu avea culoare frumoasă, ba era prea fluidă dulceaţa. Am făcut vreo 20 de încercări, dar n-am obţinut rezultatul dorit. Am ajuns într-un final să obţinem o reţetă a noastră. Am dozat cantitatea de petale, timpul de fierbere, macerare, ingredientele puse etc. şi am obţinut produsele dorite ca gust, aspect şi calitate. Acum suntem mulţumiţi şi de dulceaţa şi de siropul pe care le producem“ a povestit domnul Florea.

„Cel mai greu a fost să ne promovăm pe piaţă, mai ales în primul an. După ce am devenit cunoscuţi, am ajuns să ne caute supermarketurile şi străinii. Nici n-avem produc­ţie să satisfacem cererea”, spu­ne fosta educatoare.

Produs Bio în hypermarketuri

În timp, şi-au pus la punct nu doar tehnologia de „procesare”, cum spune Nicoleta, cea care se ocupă de această muncă, ci şi reţeaua de distribuţie. Circa 60% din producţie este vândută în reţeaua Auchan (mai există cerere şi din partea unei alte reţele internaţionale de ma-gazine), iar restul direct la târgurile de produse tradiţionale de prin ţară. Chiar dacă stă „şi cinci minute să vândă un borcan la târguri”, Nicoleta nu se plânge.

Dulceaţă pentru irlandezi

Încă de la prima recoltă, produsele au fost vândute cu succes. ,,În 2010 am colaborat cu mai multe pensiuni din Ţara Făgăraşului la care am livrat dulceaţă de trandafiri şi siropuri. Mi-am deschis ma-gazine ambulante în diferite zone. Cea mai eficientă a fost zona Bâlea, unde am avut vânzare la dulceţuri“ a spus agricultorul. Dulceaţa de la Ucea de Sus a fost prezentată şi la diferite târguri. ,,În toamna lui 2010 am participat la Târgul Romexpo de la Bucureşti. Am fost invitat de Asociaţia producătorilor ecologici din România. Aici am avut succes în rândul străinilor. Nişte irlandezi au fost foarte încântaţi de dulceaţa noastră şi au vrut să încheiem un contract de furnizare. Au vrut o cantitate sigură pe an care era foarte mare şi noi nu o puteam asigura. Deşi am refuzat contractul, am rămas în colaborare cu irlandezii, oferta lor rămânând valabilă pe viitor. Am fost singurul de la târg care a prezenat dulceaţă de tarndafiri“, povestește Florea. În ianuarie 2011 a fost invitat de Ministerul Agriculturii la un târg în Germania, la Berlin, denumit ,,Săptămâna verde“. ,,Nu am onorat invita­­ţia pentru că nu am avut sufieicente produse. Anul viitor voi merge la toate invitaţiile. Tot începutul a fost greu“, a mai adăugat Florea. Acesta este şi motivul pentru care cei doi se şi gândesc să mărească suprafaţa de trandafiri, poate chiar să o dubleze, anul viitor. „Chiar dacă nu e uşor, merită o suprafaţă mai mare.“, a mai spus Florea

Top cinci producători

1. PORUMB DULCE Un fermier din Covasna, pe nume Gyori Miklos, a cultivat, într-o zonă invadată de producători de cartofi, porumb dulce. A cultivat cinci hectare (pe care le irigă) şi a vândut ştiuleţii obţinuţi cu 50 de bani bucata. Costurile de producţie sunt de circa 6.000 de lei pe hectare, iar numărul de ştiuleţi produşi la hectar este de 100.000, spunea bărbatul într-un interviu.
2. CĂTINĂ Pe jumătate dintre cele 32 de hectare pe care le deţine, arădeanul Alexandru Vulpe a plantat cătină. Şi-a găsit clienţi în Germania, după ce a participat la un târg din această ţară (BioFach). Nemţii îi cumpără, fără probleme, întreaga cantitate.
3. LAVANDĂ La Ocna Mureş, după ce şi-a încercat norocul ani de-a rândul cu porumb şi orzoaică, Ioan Iacob a mizat pe o plantaţie de lavandă. Acum, mai mulţi fermieri din zonă au început să cultive lavandă, unii cumpărând butaci chiar de la domnul Iacob. Pentru a înfiinţa un hectar de cultură, este nevoie de 18.000 de butaşi (unul costă 2 lei). Cultura rezistă 18 ani, iar cheltuielile de întreţinere sunt extrem de mici. Plantele se vând fie verzi (5 lei kilogramul), fie uscate (12-15 lei/kg).
4. SUC DE MERE Un tânăr din Fălticeni, Andrei Moroşanu, şi un prieten al său au avut curaj să încerce să producă suc de mere prin presare la rece. Au angajat un inginer de industrie alimentară şi au început treaba. Reţeta ideală combină sucuri obţinute de la cinci soiuri de mere, unele mai dulci, unele mai acre. Până să ajungă la această „formulă“, partenerii au aruncat la canal 3-4 kilolitri de suc. Acum, însă, afacerea merge excelent, fiind mult mai rentabil să vinzi sucul decât merele.
5. DULCEAȚĂ DE TRANDAFIRI De pe cei 2.000 mp plantaţi cu trandafiri se obţin circa 10.000 borcane de 200 grame cu dulceaţă pe care o vând cu 10 lei borcanul, circa 5.000 de sticle la 250 de grame de sirop (vând cu 12 lei bucata) şi 3.000 de sticle de 200 ml de oţet la 8 lei fiecare. 60% din producţie merge într-un supermarket cu care soţii au contract, iar restul – la târgurile de produse tradiţionale ori ecologice.

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...