„BALETUL“ POLITICIENILOR ÎNTRE DECIZIILE EMOȚIONALE ȘI CELE RAȚIONALE

Sigur, nevoia de emo­ție este firească și aș putea spune specific umană. Nu sunt împotriva emoțiilor, nici împotriva sentimentelor. În campania electorală și în cele mai multe cazuri, discursurile politicienilor sunt emoțio­nale. Să zicem că aș putea să le accept. Însă, atunci când vorbim de decizia unui partid politic, când punem în discuție deciziile celor care conduc destinul țării, emoțiile dezbină și nu fac decât să exprime trăiri ale momentului și în nici un caz judecata logică de tip pragmatic izvorâtă din cugetare. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă cei care au făurit România, în anul 1859, sau în anul 1918, ar fi luat doar decizii emoțio­nale și nu raționale? Ori de câte ori s-a discutat despre România, marii oameni politici au judecat rațional și nu emoțional. Au pus înainte de orice interesul țării, consolidarea statului de drept, unitatea acestuia, independența și suveranitatea, mari proiecte de dezvoltare, de utilitatea cărora încă ne mai bucurăm și în prezent. Însă, în ultimii 23 de ani, acțiunile și deciziile clasei politice românești sunt de natură emoțională. Emoții care nu fac decât să-i divizeze pe români. Niciun politician nu a fost capabil să genereze un proiect național care să-i unească pe români! Nimeni nu mai vorbește de proiecte de dezvoltare durabilă! Proiecte care să asigure în prezent o viață decentă fiecărui român, dar a căror construcție să consolideze și viitorul. Clasa politică actuală are un comportament emoțio­nal, ezitant, și se poate observa că, o decizie luată de dimineață s-a dovedit gre­și­tă seara, a doua zi urmând o nouă decizie în contradicție cu prima… Legislația este lichidă, într-o continuă transformare și se poate spune că este de natură experimentală. Din păcate, astfel de experiențe nu fac decât să genereze ambiguitate în rândul ro­mâ­nilor, a cetățenilor care nu mai știu dacă impozitul a crescut sau a scăzut, elevii nu mai știu ce îi așteap­tă la sfârșit de an școlar, părinții nu mai știu dacă clasa zero este opțională sau obligatorie și exemplele pot continua cu domeniul sănătății, unde nu se știe dacă a apărut cardul electronic de sănă­ta­te sau nu… Astfel de decizii, confuze, s-au perma- nen­tizat din 1989 și până în prezent. Uite legea, nu e legea, uite o decizie a guvernului, dar ce să vezi, nu mai este valabilă, ba este valabilă!  Nimeni nu mai știe nimic! Evident, totul se întâmplă datorită emo­țiilor, impulsurilor de moment și apoi, revenirea la starea inițială. Dar unde mai este judecata, gândirea logică și decizia rațio­nală, profundă, astfel încât asupra ei să nu se revină de la o zi la alta? Această stare permanent emoțio­nală este favorabilă doar acelora care știu să profite, care fac un adevărat slalom legislativ și cu ajutorul chiar al celor care trebuie să apere legea, reu­șesc să devalizeze bu­ge­tul public. Nu putem con­tinua la nesfârșit să fim victime ale stării emotive ale celor care în mod normal ar fi trebuit să gân­dească și să decidă rațio- ­nal! S-a văzut ce s-a întâmplat și cu legea electo­rală care a dus la creșterea numărului de parlamentari și nimeni nu s-a gândit că există riscul să dispară pur și simplu opoziția, cea care dă consistență democrați­ei!? Nu mai există con­frun­tări de idei, de proiecte ci doar contradicții de tip emoțional sub care nu se ascunde decât dorința de a impresiona, dar de a nu face nimic concret. Criza morală în care se află clasa politică românească este cu mult mai păguboasă decât criza economică. Lipsa voinţei şi a  unor strategii clare de dezvoltare imediată și pe termen lung, nu fac decât să mențină starea de supra­vie­țuire a românilor. Deciziile politice, raționa­le, au fost înlocuite de acţiuni şi manipulări care să răs­pundă stărilor emo­ţionale, artificial create. Emoțiile i-au copleșit pe români  atât de mult, încât atunci când trebuie să aleagă, nu se mai gândesc decât la… răz­bunare!? Prea multă emo­ție, prea puține decizii prag­matice! Acest fapt, a permis demagogilor şi gar­garagiilor să confişte structurile politice,  iar re­zul­tatele sunt pe măsură.  În fond, românii nu își do­resc numai o simplă repre­zentare politică de tip par­la­mentar, ci, și decizii care să schimbe în bine sta­rea economică a fiecă­rui român și care să nu prejudicieze și mai mult situația în care ne aflăm. Pentru astfel de decizii avem nevoie de oameni politici raționali și oneşti, care să aibă curajul de a spune adevărul şi să ia acele hotărâri de natură să genereze bunăstare pentru toţi, şi în mod special, pentru cei ce muncesc!

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.