„EU PENTRU CINE PLĂTESC TAXELE ȘI IMPOZITELE, DOMNILOR?!“

Oare cui nu i-a fost dat să întâlnească o persoană care bea și întrebată fiind aceasta ”De ce bea?” să primească un răspuns năucitor: ”Am necazuri domnule, beau că sunt sărac!”… Logic, o consecință a sărăciei este și consumul exagerat de alcool.

Dar nu acesta este subiectul, ci resursele bugetare pe care le-au avut la dispoziție guvernele României şi toate acestea s-au risipit precum banii dați pe alcool. Nu se discută nici acum, în al 12-lea ceas al sărăciei generalizate, de proiecte de dezvoltare, de facilităţi pentru firmele care crează noi locuri de muncă. După principiul ”stăpânul dă tot în boul care trage!”, așa se procedează și în prezent. Tot contribuabilii corecți sunt supraimpozitați, iar atunci când se împarte bugetul public, banii sunt risipiți pe cheltuieli care nu fac decât să adâncească starea de sărăcie a românului. Nu este corect, și de acest lucru sunt conștienți și cei care au împărțit bugetul public. Nu putem cheltui mai mult decât producem, iar pentru a ști acest fapt nu trebuie să fii economist! Orice om cunoaşte că ”nu se poate întinde mai mult decât îi este plapuma”. Şi totuși, nimeni nu vrea să audă de cheltuieli care pot genera dezvoltare, de facilități fiscale pentru crearea de noi locuri de muncă și de un sistem de impozitare moderat, care să ducă la diminuarea evaziunii fiscale.

Din păcate, politica dusă de guvernele României s-a bazat doar pe împărțirea bugetului public, după cum dirijează clientela politică…  Aproape jumătate din buget se duce pe salariile şi costurile aparatului birocratic, mai bine de 25% pentru sistemul de pensii, iar din ce mai rămâne, pe servicii sociale, costuri financiare (rate, dobânzi) şi foarte puţin în investiţii-dirijate de clientela politică, discutabile ca oportunitate şi costuri. Însă investiţiile serioase, pe care teoretic le-am legat de accesarea de  fonduri europene, lipsesc din agenda guvernanţilor. Este inadmisibil să putem accesa doar șapte la sută, din miliardele destinate dezvoltării României! Sigur, doar șapte la sută, deoarece din fondurile europene, banii cheltuiți trebuie justificați, în vreme ce banii cheltuiți din bugetul public, nu sunt controlați de către o instituție incoruptibilă.Curtea de Conturi se dovedeşte a fi doar un paravan al ilegalităţilor, atât timp cât recunoaşte că zeci de miliarde de euro s-au cheltuit ilegal!? Bugetul public pare a fi o ”vacă de muls”, dar nimeni nu se gândește că odată și odată, laptele acesteia se va și termina.

Fără o reformă a statului, fără o reformă a fiscalității, fără capacitatea de a accesa fonduri europene, riscăm să ajungem precum cetățeanul bețiv, evocat mai sus: să risipim și puținul pe care îl avem! România depinde de partidele politice. Din păcate, aceste partide nu dispun și de adevărații oameni de stat, oameni capabili să ia acele decizii care să schimbe mentalități și cutume, care nu își mai găsesc locul în economia de piață. României nu îi lipsesc modelele oamenilor de stat, aceștia, în cursul istoriei, au existat! Din păcate, în ultimii 23 de ani, au dispărut! Nimeni nu și-a asumat eșecul economic în care ne aflăm acum (atât firmele private cât și cetățenii)! Nimeni nu își asumă faptul că suntem o țară membră a Uniunii Europene tratată precum un stat de rangul doi? Nimeni nu își asumă umilința la care sunt supuși cetățenii României în Comunitatea Europeană? Nu suntem capabili să ducem programe și proiecte, până la capăt? Nu mai există decența și cumpătarea cheltuirii banului public?

Soluții există, dar acestea rămân doar proiecte scrise, sau, ceea ce este și mai grav, se transformă în ”vorbe goale”. Avem nevoie de oameni de stat care să își asume responsabilități decizionale, care ”să taie răul din rădăcină”. Cât timp vom trăi doar într-o lume ”călduță” vom rămâne într-o stare de mediocritate-economică, socială cât și politică. Iată de ce, eu cred că avem nevoie de oameni de decizie, hotărâți, care să-și propună ca România să devină cu adevărat un stat economic european și nu doar o ”vacă de muls”… Pentru toate acestea trebuie determinare, verticalitate, moralitate și nu în ultimul rând, asumare! A continua doar cu declaraţii de bune intenţii,  nu duce niciodată spre ieşirea la liman. De la vorbă până la faptă este cale lungă! Deocamdată, bugetul României se risipeşte precum banii bețivului…pe băutură! Contribuabilul, aflat în situația cetățeanului turmentat, se întreabă pe bună dreptate: ”Eu pentru cine plătesc taxele și impozitele, domnilor?!”

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply