Economia la mâna guvernanților

Economia românească a dispărut, şi odată cu aceasta şi dorinţa de muncă… Au fost distruse de ”guvernanţii deștepți” fabricile, uzinele, complexele agro-zoohotehnice, cele balneare, turistice, sistemele de irigaţii, etc… în fapt, tot ce cu trudă şi sacrificiu se clădise. Industria românească, cu multe sectoare competitive, condamnată şi caracterizată de Petre Roman în 1990 drept un ,, morman de fiare vechi”,  a fost devalizată sistematic de toate guvernele post-decembriste, unele fabrici au fost vândute la un preț de nimic, într-un așa numit program de privatizare, au fost dărâmate, tăiate, iar utilajele, multe în stare perfectă de funcționare, chiar moderne, au ajuns  la… fier vechi. Mii de vapoare au cărat fierul românesc spre industria siderurgică a altor țări. De obicei, când demolezi ceva, pui altceva în loc! La noi, s-au pus doar taxe şi impozite din ce în ce mai apăsătoare, iar în paralel, atitudinea statului a fost una de umilire generalizată a românilor, şi în mod special, a celor ce s-au încăpăţânat să muncească, să-şi asume responsabilităţi. Tot statul este cel ce a stimulat birocraţia, corupţia, hoţia, minciuna şi la fel de grav, nemunca. Este greu de spus cât din starea de sărăcie a românilor se datorează clasei politice trădătoare şi corupte, puse pe căpătuială fără muncă, sau incompetenței acesteia, şi cât se datorează ignoranţei celor care s-au lăsat târâţi în această mocirlă?!

În majoritatea județelor din România, activitatea productivă de bază este dată de regimul de ”lohn” care utilizează mână de lucru necalificată, prost plătită și în anumite cazuri în condiții improprii. Materia primă este importată, iar produsul finit este exportat. Pentru producția de ”lohn” investiția este minimă: doar o clădire și utilaje, iar în situația unei crize, utilajele sunt transferate şi forța de muncă rapid concediată. Pentru cei care nu știu, termenul de ”lohn”, acesta provine din limba germană și înseamnă ”leafă”. Este știut că activitățile de ”lohn” nu sunt durabile pentru economiile locale, deoarece nu implică un transfer tehnologic și nici nu intră în categoria investițiilor durabile. Locurile de muncă create în regim de „lohn” sunt deosebit de precare, deoarece, oricând activitatea poate fi transferată în altă țară. De asemenea, activitatea de ”lohn” nu crează noi locuri de muncă pe orizontală, așa cum s-ar întâmpla dacă am avea o ramură industrială specializată. Nu trebuie ca cineva să fie economist pentru a ști că numai activitățile de producție directă, finită, pot crea și pot dezvolta pe orizontală un adevărat flux industrial.

Nu vreau a se înţelege că sunt împotriva acestor firme, din contră, mă bucur de existenţa oricărei firme ce desfăşoară o activitate în România, însă trebuie să vedem în perspectivă, cum putem determina ca aceste firme să se aprovizioneze cu materii prime produse la noi, cum putem crea prin aceste firme o industie  durabilă pe orizontală?  În  mediul privat lucrează aproximativ 3,1 milioane de români, din care mai bine de 1,5 milioane sunt angajați în regim de ”lohn”, ceea ce exprimă în mod clar nivelul și puterea economică pe care o mai are astăzi România. Este grav că dispare și personalul calificat, iar odată cu acesta şi nivelul de încredere în ceea ce am mai putea numi producția „made in România”. Niciun guvern nu a fost capabil să își asume dezvoltarea unor ramuri economice, în niciun domeniu! Nici măcar în cel agricol! Şi în această situație ne putem întreba: care este viitorul economic al României și pentru cine pregătește școala românească personal calificat? Şcolile care se ocupau de calificarea absolvenților claselor gimnaziale s-au desființat (proiectul s-a reluat anemic în câteva județe, prin parteneriate private). În acest caz, elevii sunt obligați să urmeze cursuri liceale, fără nicio perspectivă, pentru majoritatea dintre aceştia, prima problemă ivindu-se atunci când sunt puși în fața examenului de bacalaureat. Doar un procent de sub 50% dintre elevi sunt capabili să îl promoveze, iar dintre aceştia, doar o parte ajung licențiați ai unei facultăți. Lipsa locurilor de muncă afectează atât pe cei cu diplomă cât şi pe cei fără studii finalizate. Iată cum cercul se închide, iar imaginea nu este deloc una optimistă. Nu putem continua la nesfârşit aşteptând, ci trebuie să existe proiecte clare, economice, de dezvoltare durabilă, locală, regională, națională. Aceste proiecte de dezvoltare durabilă în momentul de față sunt la mâna partidelor, mai exact, a acelor  care susțin guvernul. Dar, nu se întâmplă nimic! Chiar dacă au trecut unsprezece luni de guvernare, până în prezent, Guvernul României, nu a fost capabil să emită niciun proiect care să sprijine economia țării. Singurele decizii luate până acum, ale Guvernului Ponta, au fost de mărire a numărului de taxe, culminând cu taxa ,,de a avea pământ sub unghii” -aplicată ţăranului vrednic,  şi cele de mărire a a prețului la energie, generând costuri majorate și implicit, o creștere în lanț a prețurilor.

România nu poate fi o țară puternică și nici nu poate adera la ”zona euro” atâta timp cât nu dispune de o economie productivă, competitivă, proprie, realizată de investitori autentici. Iar acum, iată, după un ”capitalism de cumetrie”, putem spune că există oameni de afaceri potenți care, decât să își ascundă banii prin „offshore-uri”, mai bine  i-ar investi în România! Însă, pentru a face acest lucru posibil, este nevoie de o decizie politică, prin care să se atragă investitorii: atât pe cei străini cât și pe cei români! O amnistie fiscală ar fi soluţia ca aceşti bani ,,albi sau negri” să intre în circuit. În mod cert, vorbim de zeci, dacă nu, sute de miliarde  de euro, care ar constitui cea mai mare şi importantă infuzie de capital. Aşa, am putea vorbi de un adevarat ,,boom” economic! Însă, fără investiții, într-un termen foarte scurt, întreaga economie românească poate intra în colaps. Creșterea taxelor și impozitelor nu va face decât să accentueze criza economică, în care deja ne-am afundat până la gât!

Dar, să fiu bine înțeles: criza economică românească nu are legătură cu cea europeană, ci este una originală, autohtonă! Ea se numește lipsă de decizie, incompetenţă, corupție, lăcomie și poate chiar …trădare!

 

 

 

 

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.