Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

România… în Săptămâna Patimilor

Este săptămâna patimilor pentru noi, creștinii ortodocși. Sigur, aș fi dorit ca toți creștinii să ne bucurăm în același timp de Învierea lui Isus, însă, toți creștinii știu ce înseamnă această săptămână. Este un bun prilej de reflexie și de meditație asupra faptelor noastre, dar și asupra tipului de atitudine pe care îl avem în viață. Și cred că atitudinea fiecăruia este esențială. Din păcate, România se află într-o perpetuă ”săptămână a patimilor”… Când știu că nu toți românii se vor putea bucura de Învierea lui Isus, nu pot trăi bucuria pe deplin, dar mai știu că viața fiecăruia depinde de atitudinea pe care o are, de modul în care reușește să se organizeze și ceea ce este foarte important, să se mobilizeze. Oare mai pot românii să se mobilizeze, să fie uniți, să nu mai existe mai multe Românii? Una din cauzele dezbinării este şi sărăcia, disperarea, lipsa de perspectivă, răutatea. Însă, în aceste zile nu aș dori să mai abordez această temă, dar nici nu pot privi cu nepăsare înspre aceia care au distrus şi  sărăcit țara.

Mă gândesc la modul în care ar trebui să trăim în această săptămână. Este necesară cumpătarea, meditaţia, împăcarea  şi în mod special, conştientizarea şi dorinţa de a ne schimba, de a fi mai buni, în toate sensurile. În egală măsură ar trebui mai multă muncă, deoarece munca este activitatea care îl desăvârșește pe om. Starea de spirit, nu de puține ori, vine din satisfacția pe care o are fiecare dintre noi având bucuria lucrului bine făcut. Să lucrăm cu temeinicie! Lucrând nu numai pentru trup, ci și pentru spirit! Este importantă mulțumirea sufltească, ea poate veni și din lucruri mărunte, aparent neînsemnate. Unul dintre acestea este gândul cel bun. Chiar se spune: bine gândești, bine primești! Gândul cel bun care ar trebui să-i călăuzească și pe aceia care ,,pretind” că muncesc pentru țară, care ar trebui să acorde mai mult timp și mai multă înțelegere pentru cei care, nu cu mult timp în urmă, i-au votat.

Săptămâna Patimilor pentru români pare că nu se mai sfârșește, de zeci  de ani tot pătimim… că a fost comunism, apoi de 23 de ani, unii i-au spus tranziție, termenul a fost înlocuit acum cu cel de criză economică. Oare chiar așa stau lucrurile? Trebuie să rămânem condamnați să trăim doar prost? Am putea trăi mai bine, dacă ar exista și mai mult respect. În primul rând respectul de sine, respectul clasei politice pentru români, respectul pentru România, pentru simbolurile țării, menținerea suveranității acesteia și nu transformării ei într-o colonie de la marginea Europei… Avem în această săptămână un bun prilej de reflexie, un bun prilej de a ne judeca pe noi înșine. Fiecare român să se judece pe sine, să se privească în oglindă și să se întrebe: oare nu puteam să fac mai mult? Oare nu puteam să fac mai bine?

În acelaşi timp, şi  politicienii ar trebui să se judece pe sine, mai ales că poartă vina suferinţei la care a condamnat poporul. Personal sunt conştient, că în mod  indirect, am contribuit la aceasta şi în consecinţă… vă cer iertare!… Dacă fiecare ne vom  răspunde sincer la aceste întrebări, vom găsi și soluția binelui care nu poate veni din afara României, ci din interiorul acesteia, din dorinţa şi forța de mobilizare a fiecăruia dintre noi. Încrederea în propria forță este esenţială, dar și în cea a celor de lângă tine.

Acum, în Săptămâna Patimilor, dar în același timp și a speranței, precum natura  aflată în plină efervescență și sufletul românilor ar trebui să fie la fel – plin de viață, de optimism și de credința că fiecare poate schimba ceva.

Sărbători fericite, români!

HRISTOS A ÎNVIAT! 

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...