Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Stația de exterminare de la Codlea. Între săpun și proteine

Pe tema adăposturilor de câini s-a scris mult. Acuze, plângeri penale, interese financiare. Oameni care strigau că au fost mușcați și care acuzau apărătorii animalelor că nu sunt în stare să crească un copil dar au grijă de ”javre”. De o parte sunt cei care apără ”javrele” și se luptă cu o legislație incertă, de altă parte sunt cei care preferă să sifoneze bani către oameni care ”scot gunoiul din curte”. Vă prezentăm azi un material introductiv despre cum se sifonează banii publici. Un material despre relocarea celui pe care foarte mulți l-au numit ”un Mengele al câinilor”.  Săptămâna viitoare vă vom prezenta un material video despre acest caz. Voi, pro sau contra transformării câinilor în ”săpun”, trebuie doar să vă imaginați traseul unui câine preparat cu un cip gps, să vedeți traseul lui pentru a vedea traseul banilor. Bani publici! Vorbim de un milon lei!

ecarisaj  codlea ecarisaj  codlea1 ecarisaj  codlea2 ecarisaj  codlea3 ecarisaj  codlea4 ecarisaj  codlea5 ecarisaj  codlea6 ecarisaj  codlea7 ecarisaj  codlea8 ecarisaj  codlea9 ecarisaj  codlea10 ecarisaj  codlea11

Asa cum probabil ati aflat, trupa de hingheri reşapaţi şi privatizaţi de la Asociaţia Direcţia pentru Monitorizarea şi Protecţia Animalelor  (pe scurt, D.M.P.A.) a început de săptămâna trecută să prindă câini si să-i încarcereze în adapostul (staţia de exterminare) de lângă Protan Codlea. Deschiderea adapostului si capturările s-au facut hoţeşte, fara vreun anunt oficial din partea consiliilor locale sau primariilor, în nota de secretomanie specifică ilegalităţilor, cu care Barbulescu ne-a obişnuit de ani buni. Până acum s-au ridicat câini din Raşnov, Codlea, Cristian, Ghimbav, Halchiu, Sacele si Predeal iar din procesul verbal întocmit marti de Politia Codlea rezultă că în registrul de intrări al adăpostului fusesera inregistrati pana marti (inclusiv) 74 de caini (cu cei 6 adusi vineri de la Predeal sunt 80).

Oamenii lui Barbulescu ne-au impiedicat si luni si marţi şi miercuri să intram explicandu-ne că “ne ştiu după masina” si că Bărbulescu le-a dat indicaţii stricte să nu lase pe nimeni care coboara din masina noastra.

Am chemat politia (luni si marti) si am filmat cateva secvenţe “pitoresti” cu personaje mai mult sau mai putin groteşti. Marţi, 20 ianuarie am surprins momentul în care s-a intors duba DMPA de la “vânătoare” (pe la ora 14) şi am sesizat din nou poliţia, bănuind că animalele au fost tranchilizate cu ketamină de angajaţii DMPA (fapta care constituie infractiunea de exercitare fara drept a profesiei de medic veterinar). Au urmat cateva scene “complexe”: hingherii au aruncat cu pietre spre noi din curtea adăpostului, poliţistul local Moraru s-a strecurat prin incinta Protan-ului încercând să ne surprindă asupra faptului “reprobabil” de a-i filma pe hingheri  peste gard, iar patru poliţisti de la Poliţia Română în frunte cu comisarul Rusu (sau comisarul-şef Rusu, cine le mai tine socoteala gradelor şi-aşa mult umflate în raport cu competenţele) au tot intrat si-au iesit din bunkerul lui Barbulescu ”uitând” însă, ca din întâmplare să verifice aspectele cele mai importante ale sesizării noastre. În zonă a ajuns si viceprimarul din Codlea care, dupa ce l-am intrebat ce e bataia asta de joc cu adapostul privat făcut pe bani publici, a plecat cu coada între picioare zicând că o să închidă adăpostul.

Asociatia DMPA (din care fac parte 11 UAT şi firma de servicii veterinare SC Creative Zone SRL aparţinând celui mai rapace veterinar din judeţ, Filip Alin) este un struţo-cămilă juridică clocită de mintea diabolică a eternului hingher Barbulescu Flavius Dumitru, cu scopul de a face afaceri cu câini fără stăpân în juma’ de ţară, pe bani publici dar în regim privat, fără niciun fel de transparenţă şi la adăpost de orice fel de monitorizare din partea ONG-rilor sau simplilor cetăţeni (am scris mai mult aici http://animatime.ro/2013/05/asociatia-hinghereasca-d-m-p-a-la-prima-infrangere-inchiderea-grajdului-de-la-rasnov/).

Avem de-a face deci cu o simplă organizaţie neguvernamentală (înfiinţată numai  în baza OG 26/2000) cu o persoană juridică de drept privat care se substituie în mod pervers şi ilegal unui serviciu public pentru gestionarea câinilor fără stăpân (sau unui concesionar al respectivelor servicii publice) şi manâncă la fel de ilegal banii publici pe care consiliile locale sunt obligate să-i aloce serviciilor publice înfiinţate (sau, prin licitaţie, concesionarilor) şi adăposturilor publice. Calculul lui Bărbulescu e simplu şi eficient: ONG-ul lui care duhneşte a ilegalitate prin toţi porii ( începând chiar cu denumirea care face confuzie cu instituţii ale statului român, cu ştampila si cu emblemele care înglobează hoţeşte simboluri naţionale) îşi arogă în mod abuziv ceea ce îl “avantajează”, împrumutând autoritatea si prerogativele unui serviciu public atunci când capturează, încarcerează si ucide câini în timp ce refuză să-şi asume ceea ce îl “dezavantajează”, sub pretextul că o “persoană private” nu are obligaţia de a se subordona consiliilor locale/primarilor/viceprimarilor, nu are obligaţia de a cheltui banilor publici şi de a gestiona câinii în mod transparent, de a permite monitorizarea ONG-urilor, de a permite accesul publicului în adăpost, de a informa populaţia despre câinii capturaţi (sau de a da curs celorlalte obligaţii care revin prin lege unui serviciu public de gestionare a câinilor fără stăpân în raport cu revendicatorii/adoptatorii, cu ONG-urile şi cu cetăţenii/contribuabili, în general).   

Pe scurt, Asociatia  Direcţia pentru Monitorizarea şi Protecţia Animalelor  (DMPA) si/sau angajatii ei isi bat joc de lege in urmatoarele feluri:

–          captureaza caini fara stapan , in conditiile in care aceasta activitate este efectuata, potrivit legii de catre personalul angajat al consiliilor locale.

–          Scurteaza programul cu publicul, program care potrivit legii este prevazut pentru intervalul orar 10 -18 si discrimineaza vizitatorii, interzicând accesul pe care nu-I agreează.

–           gestionează în mod ilegal câini fără stapan, in conditiile in care nu este nici serviciu public specializat infiintat de Consiliile Locale potrivit art. 1, alin. (1) din OUG 155/2001 si nici concesionar al acestei activitati, potrivit art. 2, alin. (4) din acelasi act normativ.

–          incarcereaza cainii fara stapan capturati de angajati intr-un adapost privat care-i apartine, in conditiile in care legea prevede ca acesti caini vor fi cazati in adaposturile publice.

–          Captureaza si incarcereaza caini din ale localitati, unele aflate la zeci de km distanta in conditiile in care legea prevede ca gestionarea cainilor se face in plan local, in adaposturile publice ale UAT in raport cu necesitatile UAT respective si nu la nivel judetean sau regional in adaposturi greu accesibile adoptatorilor si revendicatorilor din majoritatea localitatilor de provenienta ale cainilor.

–           captureaza caini prin administrarea de medicamente veterinare stupefiante si psihotrope continand droguri de risc, fara supravegherea vreunui medic veterinar, comitand infractiunea de exercitare fara drept a profesiei de medic veterinar.

Prin urmare, daca vedeti pe undeva duba DMPA (Peugeot alb cu nr. BV-74-Vet), anuntaţi-ne de urgenţă, filmaţi şi fotografiaţi, anunţaţi poliţia (daca-i vedeti tranchilizând câini sau spânzurându-i cu crosa) şi chiar împiedicaţi-i (prin metode paşnice, evident) să-şi facă mendrele ilegale.

Inderdicţia de a vă permite să intraţi în adăpost, refuzul de a înapoia cainii sau de a vă permite sa-i adoptati necondiţionat întruneşte caracteristicilile infracţiunii de abuz în serviciu (potrivit art. 308 C.P. raportat la art. 297 C.P.). Noi vom depune plangere penală pentru fiecare zi in care Barbulescu si acolitii lui comit faptele descrise mai sus şi vă sfătuim să faceţi şi voi acelaşi lucru.

Poliţia Codlea bagă sub preş ilegalităţile DMPA

După doar trei zile de sesizări (din partea noastră) şi figuraţie (din partea lor), poliţiştii codleni au cedat psihic şi-au fraternizat cu Bărbulescu& DMPA refuzând să mai întocmească procese verbale sau să mai verifice ilegalităţile reclamate de noi şi nu numai. Capitularea poliţiei din Codlea în faţa porţilor DMPA nu ne surprinde însă decât sub aspectul vitezei cu care s-a produs. Ne aflăm în faţa unui record absolut de nesimţire, care propulsează Codlea în topul localitaţilor din judeţ în care “minunea” politistului care se preface că ia în serios reclamaţiile ţine mai puţin de trei zile. Iată cum s-a petrecut totul (lăsăm la o parte deocamdată eventualele sfori trase de primărie care ar putea explica în totalitate prostaţia poliţiştilor):

Miercuri, 21 ianuarie am venit la adăpostul DMPA insoţiţi de două doamne care doreau să recupereze o caţeluşă înhăţată din Săcele. Femeile au fost lasate să intre (noi, nu) însă Barbulescu a refuzat să le dea câinele sub pretextul că “trebuie sterilizat” (in condiţiile în care ştia foarte bine că sterilizarea este imposibilă întrucât caţeaua era gestantă in ultima săptămână chiar medicul veterinar constatând asta). Mai mult decât atât, întrucât DMPA NU este serviciu public sau concesionar al serviciului public, nu are în componenţă “personal angajat al consiliilor locale” şi NU are autoritatea legală de a captura câini fără stăpân, Nu o are nici pe cea de a-i da spre revendicare/adopţie, condiţionat, (potrivit art. 8 şi Anexei nr. 4/5 din OUG 155/2001 adică numai după sterilizare etc.).

Ei bine deşi i-am explicat toate astea comisarului Rusu de vreo trei ori, cu răbdarea cu care trebuie să-i explici unui copil de la clasa pregătitoare (băgându-i legea subliniată sub nas, depunându-i adrese scrise, făcând analogii plastice) şi i-am cerut să facă un proces verbal (în care să cuprindă şi verificările pe care le-a uitat cu ocazia controlului de marţi), “omul legii” ne-a replicat senin că Bărbulescu i-a zis că nu “poa’ să dea câinele pt. că trebuie castrat” (pe urmă a plusat refuzând să facă vreun proces verbal, susţinând că nu trebuie verifice el microcipul câinelui ci Bărbulescu, că poate să ne răspundă la solicitări în 30 de zile si reproşându-ne că am fi înscenat “adopţia” ca să hărţuim DMPA).

Două sunt aspectele care frapează (deşi ne-am cam obişnuit) la întâlnirile groteşti cu astfel de “poliţişti”. În primul rând, faptul că oamenii ăştia aşa zis “ai legii” nu suportă de fapt legea. Legea le stă în gât ca un os de peşte şi fug de ea ca dracul de tămâie mai ales când le-o fluturi prin faţa ochilor. Paradoxal însă, pe cât de mare le e dispreţul pentru lege, pe atât de mare le e preţuirea pentru toate inepţiile contrare legii care ies din gura unor indivizi dubioşi. Cam asa se explicit reacţia aiuritoare a comisarului Rusu care s-a şters la fund cu legea pe motiv că “d-l Bărbulescu i-a zis că nu dă căţeaua pentru că trebuie să o castreze”. În al doilea rând, faptul că “oamenii legii” se blochează invariabil când au de-a face cu reclamaţii care vizează (direct sau indirect) autorităţile locale. Practic, toţi miliţienii ăştia de provincie sunt atât de copleşiţi de autoritatea probitatea şi puritatea moral-civică a lu’ dom primar, dom’ viceprimar sau dom’ consilier local etc. încât nici cu gândul nu pot gândi că ce iese de sub ştampilele aleşilor locali poate fi altceva decât legal, correct, moral, cinstit sau transparent (contrasens teribil de stupid într-o ţară atât de coruptă)

Cu o nesimţire de care numai el e capabil, Bărbulescu Flavius a anunţat-o pe fata care vrea să adopte cateluşa gestantă că poate să o ridice luni…evident nesterilizată dar împreună cu cei trei pui pe care i-a fătat între timp. Pentru că nu mai e vorba de un câine ci de patru, Bărbulescu refuză însă s-o dea spre adopţie fără acordul tuturor vecinilor. Fără comentarii. În altă ordine de idei, interpretând legea în maniera cea mai grotescă, acelaşi Barbulescu a cerut adoptatoarei extrasul de C.F. al apartamentului, schiţa apartamentului şi adeverinţa de venit.

Precizăm încă o data că adoptatorii au asemenea obligaţii numai către serviciile publice pentru gestionarea câinilor sau către concesionarii acestor servicii iar DMPA nu este niciuna, nici alta. Pe de altă parte, legea impune adoptatorilor să facă dovada spaţiului unde va fi deţinut câinele (si nu extrsul cf sau schita apartamentului) şi dovada resurselor pentru întreţinerea animalului (nu adeverinţa de venit). Prin urmare, si daca ar fi serviciu public sau concesionar al acestui serviciu, DMPA nu ar putea impune adoptatorilor să prezinte actele de mai sus, fiind nevoit să ţină seama de orice dovadă, inclusiv de declaraţii pe proprie răspundere ale unor martori, fotografii etc.

ANIMATIME

 

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...