Din ciclul: Perversa imbecilitate a autorităţilor (III). Foamea, factor mobilizator

Mă uit la televizor, mă uit în ziare, pe bloguri şi pe site-uri şi îmi dau seama că trăim într-un paradox, un paradox guvernat de foame.

Ce este paradoxul? Paradoxul este un enunţ, o opinie sau lucru (stare de fapt) care vine în contradicţie cu adevărul general acceptat. Mai poate fi caracterizat ca fiind o ciudăţenie, o enormitate, o absurditate.

Prin felul său de a fi omul este născut pentru a fi liber. De-a lungul istoriei din antichitate toate mişcările sociale, războaiele, revoltele, răscoale şi revoluţiile s-au învârtit în jurul unui singur concept şi anume: LIBERTATEA.

De la facerea lumii şi până în prezent oamenii au vrut să fie liberi asupra lor, să nu atârne nici o sabie a lui Damocles, să se poată mişca în voie, să se poată exprima în voie, să aibă liber arbitru.

Pe lângă conceptul de „libertate” pentru care de la începutul lumii au murit milioane de oameni, mai există un factor primordial care a stat la baza conflictelor şi anume: FOAMEA.

Dicţionarul explicativ al limbii române ne spune că: foamea este o stare funcţională periodică a organismului care se manifestă prin senzaţia nevoii de a mânca. După 45 de ani comunism în care mai ales o tabletă de ciocolată chinezească era un „lux” şi majoritatea stăteau la cozi interminabile să cumpere pâine şi încă 25 de ani de emaciere psiho-socială datorată efectului combinat al crizei economice cu mizeria instituţional politică, abundenţă a magazinelor cash and carry şi manipularea masivă prin mijloace mass-media avem de-a face cu un român tulburat şi nevrotic.

Gradul de tulburare şi nevroză este atât de mare încât nu mai distinge binele de rău, nu mai face deosebire între ceea ce îl ajută şi ceea ce-l împovărează, astfel încât ajunge să-şi dorească o societate închisă, gri, bazată pe premizele sordide ale unui absurd şi coercitive în spaţiul economico-social, exprimarea sa în acest sens fiind mai mult un impuls fizic generat de foamea cronică şi mai puţin un demers logic, cognitiv a lumii înconjurătoare, căci săracul nu mai e în stare de aşa ceva, e prea epuizat.

În plan concret mă refer la Codul Penal şi anume la modificările ce se cer în legătură cu acesta şi anume arestarea să se facă pe probe temeinice incontestabile şi în niciun caz pe suspiciuni rezonabile. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau să iau apărarea corupţilor sau hoţilor dar de la a pedepsi nişte bandiţi până la a da frâu liber autorităţilor să aresteze când vor pe cine vor mi se pare cam mult. Să fim serioşi „suspiciuni rezonabile” putem găsi oricând pentru orice… dar PROBE TEMEINICE mai greu adică dacă figura geometrică pătratul are patru colţuri nu prea poţi să ai „suspiciuni rezonabile” că ar fi rododendron indiferent cât de rezonabile ar fi suspiciunile procurorului.

Ei, eu nu cred că masele mari de oameni de populaţie din România nu văd acest aspect, fenomenul fiind altul, sărăcia în care au fost ţinuţi aceşti oameni, manipularea şi foamea cronică îi face să nu mai apeleze la discernământ abordând o poziţie de frondă vizavi de orice semn de bunăstare fiind evident că avem de-a face cu un tip de manipulare , verificat, ce a dat roade acum 50 de ani şi anume a justiţiei de tip proletcultist fiind suficient să se arunce anatema de corupt pentru a putea declanşa moara de oase aşa cum odinioară era suficient să fii catalogat chiabur sau ferească Dumnezeu, moşier sau industriaş

Românul, tulburat şi flămând e mulţumit că se face dreptate şi că uite „îmbuibaţii” plătesc, fără însă a vedea că dincolo de perdeaua de fum se formează o hidră cu respiraţie veninoasă şi anume DICTATURA – de orice tip ar fi, chiar şi într-o societate cu economie de piaţă.

Ba mai mult, românii sunt manipulaţi ca în spiritul justiţiei şi pentru a curăţa ţara de corupţi să militeze pentru a rămâne sintagma „suspiciuni rezonabile” şi din păcate nu-şi dă seama că asta este un adevărat eşafod social

Şi doar pentru că zi de zi nu luptăm rând pe rând cu imbecilitatea sau perversiunea autorităţilor.

Pa Ceanga

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

One thought on “Din ciclul: Perversa imbecilitate a autorităţilor (III). Foamea, factor mobilizator

Leave a Reply