Noua piață a riscului

Ultima șmecherie, practicată în cercurile oficiale din România, este afișarea unor figuri încruntate, enunțarea unor delimitări și distanțări severe la teme dramatice pe meleaguri îndepărtate, urmate rapid de reveniri și nuanțări, explicații vagi, concesii livrate în secret, plecăciuni jalnice și definitive.
O generație de corigenți, condusă de repetenți, repetând aceleași paranghelii ieftine într-o lume marcată profund și rapid de schimbări masive. Adesea nefavorabile…
În România, batem câmpii…
Ignorăm cu bună știință, sau din prostie, invadarea spațiilor majore de operare în plan intern de tendințe noi, orientate și exploatate fără milă de factori exclusiviști, care cel mai adesea ne ignoră sau, dimpotrivă, ne vizează ca masă de manevră sau marfă de schimb.
O nouă colecție de surse, ținte și stări invadează piața riscului, fiind expuși ca țară, ca populație, ca stat.
Pentru moment, oarecum subit, ne aflăm într-un context aproape copleșit de tentația de a considera că principala sursă pentru o nouă configurație a amenințărilor și deci a riscului conjunctural, pentru oricine derivă din criza RIT (Refugiați, Imigranți, Teroriști).
Transferul masiv , aparent de neoprit, in mod contradictoriu infiltrat, încurajat și parțial dirijat de populații din Orient către Europa Occidentală, acaparează ecranul perceptiv și domină gama preocupărilor, a reacțiilor, modifică semnificativ accesul la resurse de bază, la distribuția eforturilor în comunitatea europeană.
Pentru primul interval, putem considera că România a fost oarecum ocolită de fluxul major al dezvoltărilor. Nu prezentăm interes direct pentru fugari și nu suntem considerați relevanți , calificați pentru jucători deja implicați în gestiunea acestui „runaway train”.
Să nu ne lăsăm înșelați de noutatea, caracterul subit și oarecum spectaculos al evenimentelor ce țin de CRIT.De distanța, pentru moment rezonabilă a dezvoltărilor. De confortul deplasării atenției de pe teme acute ale agendei asumate, prestate în trecutul apropiat.
În realitate, in spațiul intern, România care este, continuă, urmează a fi, tot mai puternic afectată de maturizarea unor procese deja instalate. Cu rădăcini în interior și printr-o combinare toxică, îndelung ignorată, cu tendințe regionale și globale. România a devenit și rămâne un „intruder” rătăcind într-o lume afectată de schimbări ample, contradictorii și rapide.
Aceasta și pentru că, s-a dovedit adesea în situații din cele mai clare, că noi suntem sub-calificați pentru a le percepe și asuma proiecte de anvergură conform unor eforturi internaționale vaste. La noi, „prioritățile” uzuale, locale, dominante și perpetue, țin la toate nivelurile de supraviețuire, de specularea minoră, adesea ilicită a unor condiții ce țin mai curând de trecut, de local, de azi pe mâine…
„Lumea românească” se menține într-o discordanță amplă și gravă cu realitatea extinsă, fără granițe, care domină între altele și spațiul carpatic.
De aici derivă și se solidifică un mediu marcat tot mai mult de surogate, de false identități, de abordări derivate din patologia socială. Și desigur direct și insistent reprezentate de „clasa politică”. Atât la nivelul mediului politic, dar mai ales la „nivelul guvernării”. Corupția a devenit mecanismul major, atotcuprinzător și dominant care expirmă direct, la vedere (la revedere!) funcționarea și dinamica aparatului instituțional intern. Între indiferență, ignoranță și inerție ca hard, softul intern este exprimat perpetuu prin șmecherie, duplicitate și hoție măruntă.
Bilanțul ultimilor 2-3 ani, rezultat din activitatea DNA ar fi suficient pentru a agenera un cutremur. Un cutremur în spațiul politic și, mai ales, o reacție masivă a populației. A alegătorilor…
Nimic semnificativ.
Aceasta spune multe , poate spune totul despre „România care este”. Luate împreună, mizeria energică a clasei politice și inerția populației domină mai departe, în adâncime și pentru un timp nedefinit „valiza cu surse”.
Atunci, ce e nou?! Ce se propagă pe o nouă piață a riscului? Iată câteva ipoteze de lucru:
-modificarea amplă și contorsionată a mediului global, cu specificul continental și UE, precum și consecințe directe la nivel regional va arunca în aer liniștea inertă, pășunismul și debandada din viața internă. Centrați pe manele și dramele personale ale unor vedete de carton, plini de energie în amânarea soluționării a sute de miii de probleme care macină economia, serviciile publice, mediul natural și, desigur, relațiile interumane ne prezentăm paralizați pentru sfidările la zi, de amploare, prin viteză și aciditate maximă.
-compromiterea masivă a clasei politice, menținerea unui nivel de calificare jalnică, absența inițiativei, ne-a plasat deja la periferia spațiului european. În intervalul următor, în succesiunea gravă a momentelor de răspântie, ne vom trezi copleșiți de schimbări asupra cărora nu avem nicio influență, ne vom trezi abandonați sau chiar plasați la schimb în tranzacții strategice, pe față sau ascunse între marii jucători globali.
-„again and again”, profitând de seceta prelungită în spațiul public și politic intern, un pachet de inițiative ostile deja prezente și exagerari episodice, nemachiate și împachetate cu noile trenduri ale intervalului pot fi aduse cu lejeritate, energie și entuziasm, în prim plan și executate rapid speculând tocmai capacitatea modestă de ripostă și noua ierarhie a priorităților globale. Teme ca „țara secuilor”, „Basarabia”, „Roșia Montană”, „Criza din Ucraina”, „Crimeea și Marea Neagră”, ș.a., ș.a., ș.a., constituie o „colecție de arme albe” ascuțite și abil mânuite, numai bune (bune?) de înfipt în ființa națională. Mai vulgar, în teritoriu, avuție, administrație, resurse, sigurnață, ș.a..
Simple teme de presă, pot fi în acest interval ușor instalate în evoluții agresive, dinamice, cu impact direct și ireversibil asupra realității românești. Speranța, tipică și idioată pe aceste meleaguri, că „scăpăm noi și de data asta”, ignoră de câte ori nu am scăpat și am plătit scump tocmai lungi perioade de lene colectivă și bulibășeală ieftină.
-accentuarea tendințelor de fragmentare pe diverse planuri va finaliza evoluția realității românești către un „sac de cioburi”. Așteptările inițiale și benefice referitoare bunăoară, la descentralizare, privatizare, autonomie locală, liberă inițiativă, au fost convertite pas cu pas în baronizare, corupție, disoluție industrială, trafic de influență, înstrăinarea iresponsabilă și ieftină a unor valori strategice din avuția națională. Viitorul care ne pândește, în parte deja prezent, va părea șocant, surprinzător, straniu. Străini în propria țară, sau înstrăinați pe alte meleaguri, vom asista la fragmentarea populației și disoluția entității naționale.
În matricea acestei involuții, în deplină unitate, fragmentării i se alătură cu zel tendința de izolare și, ireversibil, cea de desincronizare generalizată.
A devenit o rutină să-i critici pe cei în funcții de conducere. Și cel mai adesea justificat. Apare însă tot mai des întrebarea: ce să conduci?! Pe cine să conduci?! Unde și către ce să conduci?!. O viziune clasică, de bun simț, în confruntare cu o stare de fapt cvasigenerală pare depesita de realitate.
Bine țintite, cele mai importante compartimente, materiale, umane, mentale ale lumii românești sunt acum cioburi.
Te tai la degete dacă vrei să le aduni și se împrăștie la loc. Livrăm în viitor „vitralii” virtuale ca programe, proiecte, promisiuni. Nivelul de relevanță, de implementare și mai ale de finalizare a nenumărate programe guvernamentale rămâne mânat de „sindromul FID” (Fragmentare, Izolare, Desincronizare). Acesta se impune rapid, apăsat și ireversibil ca principală sfidare a intervalului, ca mecanism perpetuu de generare, absorbție și instalare a unei noi game de riscuri. Cu extindere exhaustivă și conectivitate excesivă.
Nu mai există un spațiu de retragere. „În nămeți”, la țară, poate la Vama Veche…
Iată deci, limpezirea, asumarea și poate cumva abordarea unei noi piețe a riscului, gestiunea stărilor critice, se impune sever ca o temă cheie.
Cui îi pasă?!
Pasăm în tribune, pasăm acasă, pasăm la adversar. Acasă vom fi în curând simpli chiriași.
Scuze pentru deranj…

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply