Presiunea socială pozitivă

Într-un oraş din judeţul Braşov exista o groapă. Evident că nu era singura groapă din localitate, dar povestea noastră începe cu această groapă ce devenise enervantă. Era o groapă mică, dar suficient de adâncă pentru a reuşi să provoace pagube autovehiculelor ce se întâlneau cu ea. Şi statornică, prezentă acolo de ceva ani. Într-o zi, nişte oameni sătui de prezenţa ei au umplut-o cu pământ şi au plantat nişte flori în groapa noastră. Şi de aici a început isteria socială!

Groapa şi-a depăşit condiţia de mică vedetă locală. A fost fotografiată, filmată, aplaudată, share-uită şi într-un final, a apărut în cadrul cel mai vizionat jurnal de ştiri de pe un post naţional. Şi ce să vezi? A doua zi, au apărut responsabilii cu întreţinerea drumului şi au asflatat groapa! După ani de zile de trai liniştit, aceasta şi-a încetat existenţa. Evident că vă întreb: Oare ce a dus la asfaltarea gropii? Gestul plantării unor flori sau faptul că acest gest a fost mediatizat?

Povestea de mai sus m-a făcut să mă întreb: Oare de câtă presiune socială este nevoie pentru a asfalta o groapă? Oare de câte like-uri, petiţii online, share-uri sau de vizualizări pe platformele de socializare?

În epoca internetului, acolo unde o ştire se propagă cu rapiditate indiferent dacă ea este adevărată sau nu, politicienii şi administraţia (politizata excesiv şi ea) au devenit sensibili la criticile online. Majoritatea activi în media socială, politicienii ştiu că o poveste ajunsă virală îţi poate face viaţa amară. Şi de aici rezultă avantajul presiunii sociale pozitive! Construită corect, ea concentrează energii diverse într-un singur punct. Când presiunea publică exercitată în acel punct este suficient de mare vin şi efectele pozitive. Apar brusc şi soluţiile administrative, apar şi banii şi se iau decizii pro-acţiune.

Aeroportul din Braşov este exemplul ideal, apropo de presiune socială şi de punctul unde aceasta este concentrată. Toţi îl vor, toţi îl susţin! Dar separat, unii pe reţele de socializare, unii prin petiţii online, alţii doar declarativ. Nimic concentrat, nimic unitar, nimic concret.

Dacă partidele pot duce separat sute şi mii de oameni la Bucureşti pentru diferite manifestaţii şi evenimente politice, atunci de ce acestea nu pot organiza un prostest comun în cadrul căruia toate aceste forţe să se unească pentru a depăşi punctual critic ce determină luarea deciziei? De ce nu pot merge 5.000-10.000 de braşoveni în Piaţa Victoriei din Bucureşti pentru a cere finanţarea acestui proiect? Va las pe dumneavoastră să răspundeţi la întrebările de mai sus, eu doar GARANTEZ că efectele se vor vedea imediat dacă vom crea o presiune socială pozitivă!

În final, vă spun şi finalul poveştii cu care am pornit acest editorial. La câteva zile după asfaltarea gropii ajunsă vedetă TV, cei ce au plantat flori în ea au mai identificat una, asemănătoare, aflată la câţiva metrii distanţă. Au repetat operaţiunea: pământ, flori şi fotografiere, dar succesul la public nu a mai fost la fel de mare. Nu s-a mai dat share, nu s-a mai glumit pe subiect, iar ştirea nu a mai ajuns la TV. Administratorii drumului au apărut din nou, a doua zi, şi au astupat groapa cu piatra de rău! Presiunea socială nu a mai fost suficientă ca să pună asfalt în ea!

Ciprian Sterpu

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply