Cine discriminează femeile în politică?

Nu e partid în România care să nu declare public că îşi doreşte să promoveze femei în funcţii cheie. Ba, mai mult, liderii stabilesc chiar, în procente, cum e treaba cu femeile şi politica. „Am decis ca 30 % dintre funcţiile cheie să fie ocupate de femei”, spunea, deunăzi, un lider de partid, fără să-şi dea seama că, spunând asta, comite o gravă discriminare pe criterii de sex.

De ce 30% şi nu 50% ? De ce 50 % şi nu orice procent reiese după ocuparea, în funcţie de abilităţi, calităţi sau alte criterii, a funcţiilor cheie de către femei aflate în competiţie liberă cu bărbaţii din politică? Pentru că niciodată nu am înţeles de ce femeilor din politică li se aplică o limită procentuală. 30 % sau alt procent, tot limitarea accesului la funcţii se numeşte, în vreme ce cotizaţia la partid nu e la nivelul celor 30 de procente din suma plătită de un membru bărbat.

Pentru că nu se poate face politică adevărată fără implicarea emoţională de care, teoretic, e capabilă o femeie, pare ciudat că numărul doamnelor este, în continuare, atât de mic prin partide. Şi-atunci, care să fie explicaţia? Răspunsul se găseşte, paradoxal, chiar la femei. Ele însele sunt cele care refuză să intre în politică. Ele sunt cele care spun că e o lume a bărbaţilor în care doamnele nu au ce căuta. Ele sunt cele care se autoexclud. Cele 30 de procente anunţate de preşedinţii partidelor ca fiind alocate femeilor lider în partid şi care m-au supărat ani la rând sunt, de fapt, un target de atins. Politicenii speră să le determine pe doamne să intre în politică măcar cât să le poată acorda 30 la sută din funcţii, pentru că aşa dă bine la imagine. Puţini, însă, reuşesc. De exemplu, fostul lider PNL Crin Antonescu a reuşit să-şi aducă nevasta în partid, pe doamna Adina Vălean. A reuşit chiar să o convingă să candideze pe loc eligibil pe lista PNL pentru alegerile europarlamentare din 2014. Şi a reuşit să o trimită la Bruxelles, ca europarlamentar din partea României. Omul şi-a atins obiectivul. Numai că doamna dezamăgeşte. Europarlamentarul Adina Vălean are cea mai scăzută prezenţă la voturile din plenul Parlamentului European în 2015 dintre toţi membrii români ai PE, respectiv 62 %. La fel a făcut şi fostul lider al PSD, Victor Ponta cu soţia sa, Daciana Sârbu, pe care a trimis-o la Bruxelles, tot ca europarlamentar, ales pe lista PSD. Cei doi lideri ai fostului USL, oamenii politici cei mai importanţi de la acel moment, şi-au pus nevestele pe locuri eligibile pe listele pentru Parlamentul European. Uite-asa! Ca să nu mai spună nimeni că femeile nu sunt promovate în funcţii cheie în politică.

Numărul femeilor politician este,însă, mic în România. Acesta este un fapt greu de contrazis. Iar vina pentru această situaţie este, în cea mai mare măsură, a femeilor care, odată ajunse în funcţii importante, au dezamăgit, au trădat, au renunţat, sau pur şi simplu au uitat de ce au intrat în politică. Şi au dezamăgit electoratul care le-a votat. Toate acestea le determină pe celelalte să ezite, să renunţe la gândul că ar putea schimba ceva şi să-i lase pe bărbaţi să conducă în locul lor.

Pare mai simplu aşa cum e de când lumea.

Şi atunci, de ce se plâng,oare, doamnele că femeile sunt discriminate în politică?

Mariana Sebeni-Comşa – www.agentiasebeni.ro

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply