Un om îndrăgostit de Șcheii Brașovului

„Când l-am întâlnit prima dată pe Sorin Berar, la Brașov, la Cupa Presei la Gătit mi s-a părut a fi un om dificil. Chițibușar și mereu căutător de defecte.  Însoțit de un alt Chef – Marian Moscaliuc, scormoneau cu privirea și parcă și polonicele fugeau din calea lor. Apoi am descoperit sufletul de aur, măiestria de Chef și bucuria de a transmite din experiența lor. Un om îndrăgostit de Brașov, în special de Șcheii Brașovului”.
Alexandru PETRESCU

cupa preseiMă numesc Berar Sorin și am venit în călătoria prin această lume frumoasă într-o ultimă zi a lunii septembrie, lună care este plină de romantism, melancolie și abundență! M-am născut la Cluj, am copilărit aici și tot aici trăiesc și acum.
Ce pot să vă spun este că am fost un gurmand încă din fragedă pruncie și ca să nu credeți  că sunt numai vorbe vă spun că pe la 4 ani mă plimbam prin curte cu o bucată de cârnaț afumat, preparat acasă, cam de 50 cm și îl savuram în tihnă fără alte ingrediente, ci așa în pielea lui, cu o poftă și o plăcere fantastică! La 10 ani, în ajun de Paște am venit de la școală, atunci se făcea și sâmbătă școală, iar acasă am fost așteptat cu o delicoasă ciorbă de miel cu tarhon și niște sarmale ispititoare, care nu erau mini ca și în ziua de azi, din care am mâncat patru bucăți, deci o porție sănătoasă! Dar oare pentru un mic gurmand ce ziceți, era destul? Ei, vă spun eu că nu!

Cel mai la îndemână companion, vecina

Cum eram singur acasă și nu sunt deloc o fire egoistă și nici nu îmi place să mănânc singur sau pe furiș, aveam nevoie și de un companion. Cel mai la îndemână companion cine putea să fie decât vecina mea de vizavi, așa că am sunat și am invitat-o să degustăm împreună o rumenă și ispititoare friptură, o jumate de miel, nu prea mic, căci nu se uita lumea ca și acum așa de tare la banii pentru mâncarea de sărbători. Greul abia acum începe, de ce, pentru că vecina mea a dat curs invitației, dar nu era un fan al cărniței de miel, așa că dragii mei să mă vedeți pe mine cum m-am luptat cu acea friptura si cam în o oră și jumătate sau poate două am reușit să o dovedesc, tot fără pâine bineînțeles, dar cu o companie placută. Ei, nu am putut să am răbdarea necesară să mai savurez și cărnița dulce de pe coastele mielului, când eu aveam la tavă cele două pulpe și cotletul! Acum eram împlinit gastronomic. Apropo,  când tatăl meu a văzut tava cu tentativa de friptură a sunat la mama și a intrebat: ,,Am avut musafiri?“, răspunsul fiind negativ m-a întrebat pe mine dacă eu sunt făptuitorul, iar la răspunsul meu afirmativ, m-a intrebat: ,,Nu îți este rău? Să-ți fie de bine!” Și așa duminică dimineață în ziua de Paște, mama a avut de pus la prăjit a doua jumătate de miel! Și uite așa m-am procopsit de la 10 până pe la 18 ani de la verișorii mei cu subtila poreclă „juma’ de miel“!

Nu sunt egoist și nu știu să mă bucur singur

Dar să știți voi dragi cititori că nu doar să mănâc mi-a plăcut în copilărie, ci am avut atracție și pot să spun că și înclinație să și gătesc!

Primul pas în arta minunată a bucătăriei s-a petrecut în primăvara clasei a doua, când aveam cursuri de la ora 12 și deja buchisind tainele cititului am prins o cărticică de dulciuri, ceva mai mare decât un telefon mobil și am început să o răsfoiesc și mi-a rămas privirea la o prăjitură ,,ziua și noaptea“. Cum nu era timp de pierdut că trebuia să merg și la scoală m-am apucat de treabă și în mai puțin de 2 ore era gata și prima mea prăjitură!  Acum ca să văd și o notă,  ce m-am gândit, să o tai și să duc și la școală, căci mă repet, nu sunt egoist și nu știu să mă bucur singur, așa că am împachetat în hârtie de cadou și am pus în ghiozdan și du-te copile!

Ca și un copil cu bun simț, prima persoană pe care am servit-o bineînteles a fost învățătoarea și apoi pe colegi. Nu uit, eram afară în pauză și era soare frumos și m-a intrebat învățătoarea cu ce ocazie, este vreun eveniment? Eu foarte sincer și dezinvolt am spus că nu este nimic doar ca am făcut o prăjitură și am vrut să servesc și colegii. Firesc a zâmbit și în mintea ei s-o fi gândit ce idee are și copilul acesta să spună că a facut el prăjitura! Dar surpriza a fost și mai mare când după o perioadă s-a întâlnit cu mama mea și i-a mulțumit pentru prăjitură și nu mică i-a fost mirarea cand a auzit că „Sorin a facut prjitura nu eu!“

„Tu ce iți alegi sa faci azi, supa sau felul doi?”

A urmat apoi o perioadă când eram din ce în ce mai atras de bucătărie și ajutam mamei de multe ori când pregătea vreo reuniune cu prietenii sau rudele și așa pe nesimțite am ajuns să fiu o ,,mâna a doua” în bucatarie.

Erau momente, când am mai crescut, pe la 13-14 ani, când eram cu tatăl meu și mă întreba: „Tu ce îți alegi să faci azi, supă sau felul doi?“ Pasiunea pentru bucătărie a început să ia amploare și un gând îmi tot trecea, să aduc acest hobby la un alt nivel.

În perioada adolescenței am lăsat un pic la relanti pasiunea gastronomică, făceam sport, școală și eram și prieten cu Cupidon ca orice adoloscent, așa că nu mi-am mai dedicat prea mult timp bucătariei.
Am absolvit liceul, unul de profil tehnic, a venit apoi armata, apoi Institutul Politehnic Cluj și așa pasiunea mea pentru bucătărie era tot în expectativă.

După anul 1990 am decis să las ingineria în favoarea sistemului privat și uite așa am reușit în octombrie 1991 să deschid o pizzerie. Am început deci iar să accelerez pasiunea pentru bucătărie și prin anul 2000 o conjunctură favorabilă și un impuls al unui bun prieten – Sergiu Suciu, director tehnic al Antenei 1 Cluj în vremea aceea, s-a materializat într-o fructuoasă colaborare pentru o perioadă de doi ani și jumătate.

Rețete live la televizor

Așa că în fiecare marți în cadrul matinalului Antenei 1 eu prezentam câte o rețetă care se și prepara live. A fost un real succes pentru mine și o deschidere și o încredere pe care am căpătat-o, lucru pentru care mulțumesc și azi prietenului meu.

Am colindat din anii 90 lumea și peste tot unde mergeam eram interesat să învăț și să văd cât mai multe lucruri legate de bucatarie. Franța a fost țara care m-a fascinat în acest sens cel mai mult, loc unde am și locuit vreo trei luni și am avut ocazia să văd și localuri de trei și patru stele și să intru și în prima bucătărie de înalt nivel

Apoi în Olanda am cunoscut pe cineva care era la facultatea Ospitalității în Horeca și de la care am învățat foarte multe lucruri.

În 2010 m-am reîntalnit cu o bună prietenă, Iulia Drăguț și împreună cu Radu Zărnescu la o cafea mi-a povestit de proiectul ACEEA  și de Campionatul Internațional de Gătit  în aer liber și m-a invitat să mă alătur echipei lor. Urma să mă gandesc și m-am tot gândit și nici azi nu îmi explic de ce a trebuit să mă gandesc atât de mult?!?!?!!?

Zestrea  de a fi cunoscut oameni minunați!

În decembrie 2012 m-am decis și am participat la Arad la FESTIVALUL  TRADIȚIILOR ȘI SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ, ocazie cu care am avut un succes nesperat împreună cu doi prieteni, Iulian și Mihai și aceea a fost intrarea mea în marea familie ACEEA!

Au urmat  trei ani de muncă, studiu, concursuri naționale și internaționale, lacrimi ale eșecului dar și lacrimi ale bucuriei împlinite alături de oameni și colegi minunați.
În acest an în septembrie am hotărât să îmi fac retragerea din competiții și să las loc celor mai tineri și să mă ocup de pregatirea lor și a tuturor celor care doresc să considere bucătăria ca pe o artă și să o trateze ca atare.

Mă retrag cu sufletul împlinit și cu satisfacția de a fi obținut în acești ani o zestre de 35 de medalii (aur, argint și bronz) și 7 cupe dar  mai ales zestrea  de a fi cunoscut oameni minunați!

Acesta este o scurtă poveste a pasiunii mele pentru bucătărie și gastronomie, profesia mea fiind de inginer constructor, lucru care nu m-a împiedicat să mă pregătesc ca autodidact și să susțin probele examenului pentru calificarea de Bucătar cu 20 de competențe în bucătărie. Mi-am dorit să tratez acest mare hobby cu seriozitate și să îl aduc la un nivel cât mai înalt!

Satisfacția mea cea mai mare este atunci când văd starea de bine și de plăcere pe fața celui care savurează produsele preparate de mine, întotdeauna cu pasiune, suflet și respect.
Tratează bucătăria ca pe o artă și bucură cu produsele tale ochiul, buzele și sufletul omului!
Vă mulțumesc și cu respect mă înclin în fața voastra dragi cititori!

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply