„Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta…”

…nu Mam’Mare, nu Mamița și nici Tanti Mița, ca în inepuzabila schiță caragialiană, ci mama și tata, oameni responsabili, de altfel, s-au gândit să stimuleze apetitul pentru învățătură al odraslei, promițând diverse recompense, în funcție de performanțe. Bineînțeles că nu ne mai referim la vreo festivitate patriotică sau la o nefericită calătorie cu trenul (că doar suntem posesorii unor mașini care însumate ca valoare acoperă bugetul României). „Premiile“ se aleg cu  „rafinament“: de la excursii în locuri exotice, la ultima generație de telefoane / tablete / laptop-uri, haine de fițe, bijuterii, etc.

Lăsând gluma (amară) la o parte, trebuie avut în vedere că, așa cum există pedepse greșite în munca educativă, există și recompense greșite.

Una dintre acestea este cea inițiată de părinți prin propunerea de a-i oferi un cadou copilului dacă îndeplinește niște condiții: o anumită medie, un anumit număr de calificative, un premiu la sfârșit de an școlar. Este un contract pe un an, care va fi înnoit la începutul anului școlar următor, în mod logic, cu o miză mult mai mare. Se poate ajunge în situația în care copilul pune condiții, pentru că așa a fost obișnuit și „are dreptul“ să primească ce vrea el.

A doua formă de recompensă greșită este aceea de a oferi lucruri scumpe și neconcordante cu vârsta. Copiii din jur vor privi cu oarecare reținere etalarea de haine „de firmă“ sau electronice ultimul răcnet și se va crea o barieră psihologică între copil și colegii săi. Copilul riscă marginalizarea. Există și situația inversă, când părinții fac eforturi financiare să țină pasul cu majoritatea, pentru ca propriul copil să nu se simtă inferior, pretextul fiind „și ceilalți au“ sau „așa fac toți“.

A treia formă de recompensă greșită, cel mai des întâlnită și cel mai ușor de practicat, este cea a laudelor interminabile. Pentru orice temă făcută, copilul este ridicat în slăvi. Până la urmă, este datoria lui în viața de școlar să își facă temele și nu a făcut nimic deosebit ca să merite laude. Primindu-le însă fără măsură, el va avea impresia că nimeni nu mai este ca el. Va fi plin de el și va trăi sentimentul suficienței. Dacă tot este atât de bun, de ce să se mai străduiască?

Pe termen lung, aceste trei greșeli afectează personalitatea copilului și procesul de învâțare , deopotrivă. Va învăța în salturi numai atunci când este recompensat. Sau va face el regulile jocului, iar părinții vor ajunge  în situația de a le accepta, intrând de fapt într-un cerc vicios pe care ei înșiși l-au inițiat.

Este important să înveți, dar procesul de instruire este o componentă a educației, nu invers!

Andreea Kovásznai RĂDULESCU

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply