Sportul nu începe cu medalii

Am participat zilele trecute la conferința de presă organizată cu ocazia deschiderii Campionatului Mondial de Biatlon pentru juniori. După conferință, am discutat cu doamna ministru Elisabeta Lipă despre o serie de completări la Legea sportului și despre nevoia ca în acest proiect să fie implicat și Ministerul Educației. Tinerii sportivi trebuie să poată să împace performanța cu școala, iar la acest capitol suntem încă deficitari. Tuturor ne plac medaliile, dar de multe ori copiii aflați în cantonamente sau la concursuri lipsesc de la ore, iar soluțiile de recuperare a lecțiilor depind numai de bună- voința profesorilor. Și nu toți sunt binevoitori. Tema este însă mult mai vastă, iar sportul românesc este un alt domeniu al vieții noastre care suferă. Sportul de masă, în primul rând. Copiii vin cu scutiri la puținele ore de sport de la școală. Pistele pentru biciclete sunt insuficiente, iar spațiile amenajate pentru sport din cartiere sunt adesea doar… subiect electoral. Sportul e o Cenușăreasă căruia nimeni nu vrea să îi găsească pantoful pierdut!… Pe de altă parte, sportul creează caractere. Este aducător de sănătate și bună-dispoziție. Deprinderile motrice, rezistența fizică și psihică, energia și echilibrul – toate acestea sunt atribute necesare omului modern și se regăsesc, toate, în sport. Sportul de performanță fără sport de amatori nu poate exista. Un copil care bate mingea pe un teren din fața blocului poate stârni interesul unui antrenor. Dar ca să îl poată forma, antrenorul are nevoie de o serie de resurse – teren de antrenament, echipament, vestiare. Clubul trebuie să își poată permite să intervină în hrănirea micului sportiv, să îi controleze sănătatea, să îl poată trimite în cantonamente și la competiții. An de an, este nevoie de noi resurse pentru fiecare generație de copii sau juniori. Și, din păcate, niciun sport nu e ieftin. Ce e de făcut? Cum facem să ne bucurăm de biciclete ca la Copenhaga, dar și de performanțe ca ale marilor cluburi din Europa? Și nu mă refer neapărat la fotbal, care a devenit de mulți ani o industrie distinctă. Cinci actori importanți pot determina schimbarea în bine a sportului. Primul este, bineînțeles, sportivul. Al doilea este familia. Copilul are nevoie de sprijinul și înțelegerea familiei. Clubul sportiv este un alt factor important. Clubul vine cu antrenorii și cu bazele de pregătire. Dar mai sunt importante încă două repere: școala și comunitatea. Școala trebuie să cultive interesul pentru sport și să îi sprijine pe sportivi. Iar când spun comunitate, mă refer mai ales la administrație. Politicile publice dedicate sportului sunt parte a managementului oricărei comunități moderne. Mai mult decât atât, membrii acestei „echipe“ nu pot funcționa independent sau inegal; este nevoie ca munca sau contribuția fiecăruia dintre ei să fie serioasă și integrată într-un proiect. Iar proiectul nu începe cu medaliile. Acestea sunt confirmările unei munci intense și îndelungate, în care trebuie să ne implicăm cu toții.

Cătălin LEONTE

 

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply