Fabrica de crize: Cabinetul Cioloș

Există, dincolo de declarații politice, de triumfalisme tehnocrate, de comentarii pline de sclipici ca altceva de muște, de analize difuzate pe diverse canale de televiziune mai mult sau mai puțin aliniate jocurilor politice, există dincolo de toate acestea, un indicator al naibii de sec, de obiectiv și, în același timp, de sensibil: încrederea în moneda națională. Logica acestui instrument (marker al stării unui stat) este extrem de simplă: este un climat sănătos (politic, economic, social), atunci moneda națională este rumenă în obrăjori și vînjoasă. În caz contrar, se prezintă taman invers: palidă, se jigărește, se topește pe picioare și altceva nu. Este de ajuns să apară un element tulburent și moneda națională o ia la vale. Investitorii, cu o sensibilitate crescîndă față de viitoare. Rezumativ, așa sună teoria. Și acum exemplul practic, raportat la leul noastru care deja doare. La interbancar, cursul leu/euro a ajuns, săptămâna trectă, la 4,6 lei pentru un euro, iar în cîteva momente ale zilei l-a și depășit. Asta în timp ce, la cursul BNR, la finele săptămînii trecute, leul era cotat la 4,53/1 euro. Și acum să ne uităm în urmă: la momentul investirii guvernului Cioloș, paritatea cu moneda unică europeană era de 4,44 lei la un euro, iar pe interbancar, în aceeași zi, era de 4,4-4,47. Adică strîns de tot și încă în zona de calm. Au fost de ajuns două luni și jumătate de guvernare zisă tehnocrată pentru ca marea finanță internațională și mediul de afaceri extern să dea semnale de alarmă. Cel mai puternic constă în pră- bușirea monedei naționale. Zona dinamică a economiei mondiale arată că nu are încredere în actualul cabinet de la Palatul Victoria. Acest mediu nu reacționează la știri legate de ministreasa Prună sau ministreasa Dragu, nici la controversa „un tur – două tururi pentru primari“, ci la previziuni privind macrostabilitatea economică, dinamica dezvoltării, proiecții ale fiscalizării. Iar semnalele primite nu au fost de natură a îmbucura mediul de afaceri mai cu seamă în zona de macrostabilitate. Practic, programul de guvernare al cabinetului Cioloș nu este nici unul de conservare al trendului crescător al economiei naționale din 2015, nici unul de consolidare economică. Or, în contextul în care declanșarea unei crize similare cu cea din 2008 este oricînd posibilă, deprecierea leului cauzată de ezitările și retragerile finanțelor dinamice internaționale demonstrează că, la un atare fenomen, cabinetul Cioloș va fi prins cu izmenele în vine. Doar că prețul îl vom plăti, ca în 2008, tot noi. De altminteri, deja am început să decontăm, doar că acum plă- tim exclusiv mărunțișuri: creșteri cu deja 4,5% a nivelului facturilor la utilitățile calculate în euro, dar și al importurilor. Acest lucru nu mai trebuie explicat, îl vedem cu toții pe facturile la telefonie, gaz etc, la prețurile din rafturile hipermarketurilor. În mod normal, dacă privim toate aceste lucruri în contextul general financiar european, vom da de o surpriză și mai mare: din momentul în care din vara lui 2015, BCE a început a pompa în economia zonei euro suma de 1.100 miliarde euro, valoarea monedei unice europene a început să scadă. Doar cu excepția României, unde crește. Fără această infuzie a BCE, practic, la ora actuală, după două luni de guvernare Cioloș, leul ar fi gravitat deja în zona lui 4,7. Și mai trebuie reținut un aspect: cabinetul Cioloș a calculat bugetul de stat la un curs de 4,42, curs depășit deja. Ceea ce indică faptul că, în cel mult cîteva luni, nu se vor mai putea asigura cheltuielile bugetare. Nici pentru cultură, nici pentru educație, nici pentru sănătate, nici pentru salarizarea din sectorul public, iar deficitul de cont curent va exploda, cu toate consecințele nefaste ce decurg de aici. Am zis!

Cornelius POPA

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply