Teoria Conspirației (IV) – Politica fiscală-2

Vorbeam săptămâna trecută despre cum se duc la stat banii din câștigurile noastre pe care cu onor îi cheltuim în țară. Și promisesem că săptămâna aceasta să vorbesc despre cum cheltuie banii noștri statul nostru. Așadar, ceea ce se strânge la bugetul de stat prin intermediul ANAF-ului, se depune într-un cont comun numit generic „Bugetul de stat“. Guvernul propune parlamentului la sfârșitul fiecărui an cum să împartă „Bugetul de stat“. Parlamentul adoptă, și banii se duc către ministere. Ministerele se apucă de cheltuieli. Bun! Mai sunt și banii din taxe și impozite locale care se strâng la bugetul primăriilor. Sunt trei căi pe care statul cheltuie bani noștri Prima cale e alcătuită din cheltuieli la nivel de subzistență. Sănătatea sau sistemul sanitar de stat la noi în țară este praf. Spitalele vechi și slab utilate. Adevărate bombe biologice. Medicamentele de ultimă generație pentru boli grele nu sunt decontate. Serviciile medicale care nu sunt de urgență sunt prestate pe banii pacienților de către clinicile private, sau poți fi trecut pe listă de așteptare până când CAS-ul aprobă analiza gratuită pentru afecțiunea ta. E adevărat că pe alocuri, acolo unde manageri își dau interesul, și unde „votează“ politic cu cine trebuie, lucrurile arată altfel. Există saloane și secții de spital la standarte europene. Dar le număr pe degetele de la o mână. Educația gratuită. „Cornul si laptele“. Renovări facute greu, uneori și pe banii părinților. Laboratoare moderne de informatică, sau limbi străine, sau științele naturii? Pe alocuri, acolo unde au gasit sponsorizări. Profesori buni cointeresați și motivați pentru performanță ? Nici vorbă. Doar profesori buni și săraci. Armata. Deși suntem in NATO și armata este profesionistă, înzestrarea ei este aproape aceeași de pe vremurile de tristă amintire. Autovehicule strategice grele care nu mai trec de ITP, fără asigurare obligatorie, fără taxă de drum achitată. Aviația militară aproape inexistentă, cu câteva avioane cumpărate second hand. În caz de atac, o să aplicăm tactica stramoșească, pârjolim câmpurile, otrăvim fântâ- nile, și ne retragem în munți. Transporturi. Vai și amar. Autostrăzi ? Câțiva zeci de kilometri. Drumuri europene ? Proiectate pentru nivelul de utilizare al anilor 60. Care au nevoie anual de reasfaltare și reabilitare. Deplorabil! Căi ferate cu trenuri în care îngheți iarna și te coci vara. Care au timpi inadmisibili de transport, mai răi ca in 1970. Protecție socială. Pensii mici, rușinos de mici. Cămine pentru bătrâni? Centre de plasament? Centre de plasament pentru copii cu dizabilități? Prefer să nu comentez, dar imaginați-vă tot ce poate fi mai rău. Agricultură. Care agricultură, aia de subzistență? Industria…. Turismul…. Sportul…. Nu sunt bani! A doua cale are în componență cheltuielile discreționare. Bugetele pentru siguranța națională sunt secrete. Bugete uriașe pentru serviciile secrete ca să ne păzească săracia, să ne asculte telefoanele și să ne monitorizeze traficul de internet. Poate să-mi spună cineva care ste bugetul SRI ? Sau numărul de angajați ? Sunt informații secretizate. Jandarmeria este bine hră- nită, școlită și utilată pentru luptele corp la corp cu protestatari. Brațe antrenate și înarmat împotriva propriului popor. Terenuri de fotbal în pantă. Autostrăzi care se dărâmă la câteva luni de la inaugurare. A treia cale, cea mai dragă politicianului deident este compusă din proiecte cu sume orbitoare, cu necesitate zero, numai bune pentru scurs bani de la stat pentru firmele „dedicate“. Care sunt conduse de „băieți deștepți“, ce sunt în stare să facă profituri imense cu un laptop, o imprimantă și un cont bancar. Proiectele mari sunt alese pe criteriul drenajului de bani către politic, și mai puțin pentru necesitatea cetățeanului. Criteriul „para’n’dărăt“, adică îți aranjez afacerea dacă îmi dai și mie ceva. Pe persoană fizică în contul din paradisul fiscal. Și ce afacere este mai bănoasă decât aceea cu statul. Să trecem la acest capitol terenurile de fotbal în pantă și autostrăzile care se dărâmă la câteva luni de la inaugurare. Pe scurt. Cetățeni platesc taxe și impozite. Statul colectează. Statul plătește. Puțin pentru dezvoltarea, sănătatea și siguranța cetățeanului. La limita subzistenței. Mult pentru supravegherea, manipularea și înfricoșarea lui. Și mai plătește liniștit acolo unde anumiți indivizi fac profituri uriașe. Pe linie politică! Altfel nu-mi explic de ce un ministru extrem de competent „stă“ pe un salariu de 1500 euro. În piața liberă ar găsi salarii și de 4 ori mai mari. Sau de ce se încă- pățânează unii să lucreze la stat pe salarii mici, afișând o bunăstare sfidătoare. Poate sunt patrioți, și somnul îi ocolește noaptea găndindu-se la binele nostru, la bunăstarea națiuni, dar nu simțim mai nimic. N-am văzut nici un politician să se poată abține la a promite, și apoi să se mai și țină de cuvânt. Se pare că „stăpânii“ noștri știu să orienteze banii acolo unde au nevoie de ei. Să se implice activ în dezvoltarea populației? Nici gând. E mai ușor de strunit și prostit o turmă imbecilizată, orientată spre supraviețuire. Le administrăm o „botniță“ virtuală, să fie anxioși, abandonați și atât timp cât sunt anesteziați și înfricoșați putem obține profituri din bani lor.

Dan VÂJU

Articol publicat și în ediția tipărită:

http://gazetabrasovului.ro/wp-content/uploads/2016/02/Gazeta-Brasovului_nr_07_5-11-februarie-2016.pdf

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply