„Tovarăşi, staţi liniştiţi la locurile voastre“?!

Trebuie să mă credeţi pe cuvânt de onoare că nu mi-am propus vreodată să-l transform într-o ţintă mediatică pe Ministrul actual al Sănătăţii, deşi ne-a rămas dator, mie şi câtorva (zeci, sute, mii…, cine ştie exact câte?) braşoveni cu un răspuns, cât de mic ar fi fost, la scrisoarea deschisă privind nevoia unui Nou spital în Braşov, scrisoare pe care i-am adresat-o acum mai bine de două luni, atât prin spaţiul public, cât şi instituţional (cu număr de înregistrare la minister).

Nu am făcut-o, pe de o parte pentru că le port un respect maxim părinţilor dânsului, care mi-au fost dascăli de o covârşitoare valoare la Cluj, dar şi pentru că el însuşi este (ca şi mine, de altfel), produsul aceleiaşi universităţi şi a aceloraşi profesori şi mentori, dintre care, o parte, mi-au fost colegi şi mi-au rămas prieteni.

Încă din primele momente ale mandatului său, l-am creditat sincer, în calitatea lui de fost şef de secţie, de fost manager al Institutului Oncologic, de cadru didactic universitar în medicină, cu multă încredere şi cu speranţa că va fi unul din factorii generatori ai unei schimbări (ah, cât urăsc acest cuvânt, care a intrat deja în panoplia celor de lemn…) de esenţă în strategia de dezvoltare a sănătăţii publice.

Şi ce ne-a oferit domnul Ministru în cele fix 110 zile de mandat de până acum? Doar constatări … Constatări pe care eu le percep a fi emise în cel mai original stil mioritic posibil: „Dacă ar fi să raportez sistemul de sănătate la ansamblul societăţii, aş spune că este peste medie (media societăţii româneşti)”; „Sistemul (sanitar) este finanţat corespunzător posibilităţii României din 2016 de a-l finanţa şi corespunzător sistemului de valori în funcţie de care împărţim din sacul comun”; „Aceasta este realitatea şi trebuie să ne raportăm la ea, aşa cum e ea, nu aşa cum am vrea-o”.

Cum adică? Sunteţi învestit cu responsabilitatea de a găsi noi căi, noi soluţii, iar Dumneavoastră vă mulţumiţi doar să inventariaţi realităţile sistemului, ca mai apoi să vă resemnaţi în faţa resurselor pe care guvernul din care faceţi parte vi le pune la dispoziţie? Resurse care au aceeaşi pondere în bugetul naţional ca înainte de a fi numit Ministru al Sănătăţii? Vă daţi seama că, prin ultima afirmaţia citată mai-sus, ne transmiteţi tuturor, cadrelor sanitare şi deopotrivă, celorlalţi cetăţeni, un mesaj care răsună, terifiant, la fel cu acela din decembrie 1989: „Tovarăşi, staţi liniştiţi la locurile voastre?!” Iar dacă mai punem la socoteală şi faptul că Dr. Achimaş ne dă tuturor de înţeles că el consideră aceste aserţiuni ca având o conotaţie pozitivă de tipul: „Deci, stăm mai bine decât am crede!”, ei bine, aşa ceva nu mai este de acceptat! Iar pentru cei care vor să-l apere, aflaţi că nu sunt singurul care gândeşte astfel. Iată ce comunica deunăzi în spaţiul public un giga-profesionist, Profesorul Dr.MSc. Alexandru Vlad Ciurea: „Din păcate, ceea ce vede pozitiv domnul ministru, nu este rezultatul unui pact național pentru sănătate. Încă nu există o privire responsabilă către viitor. Există doar haos! Iar în aceste condiții, medicii români, școliți mare parte dintre ei din banii noștri, ai tuturor, vor pleca în continuare spre locuri mai sigure, lăsând în urmă un sistem bolnav împachetat în vorbe și intenții bune.” (Gazeta Braşovului, Nr.7, 2016)

Vreau să fiu bine înţeles, eu nu fac parte din „corul politic al bocitoarelor” care, pentru orice remarcă, oricât de pertinentă ar fi, îi cer demisia doar pentru motivul că „deşi are dreptate, aşa ceva nu ar trebui spus, din simplul motiv că nu ar fi politically correct!”. Şi nu orice demisie, ci demisia „de onoare”, zic ei, politicienii, care dau de înţeles că nu admit ca un ministru să aducă prejudicii imaginii Poporului, ei, care au respectat întotdeauna cu sfinţenie Poporul, ei care nu L-au minţit niciciodată-niciodată în viaţa lor! Nu, eu chiar apreciez ca fiind absolut corecte evaluările Domniei sale, chiar dacă nu ne plac. Dar eu, nu evaluări am aşteptat de la (se pare) cel mai tânăr Ministru al Sănătăţii pe care l-am avut până în prezent, ci stabilirea cu curaj a unor noi direcţii de acţiune, a unor noi direcţii de dezvoltare!

Apărătorii domnului ministru vor spune că, ce altceva decât o nouă direcţie ar fi concentrarea pe finalizarea studiilor de fezabilitate la cele trei spitale regionale, demararea construcției acestora fiind una dintre prioritățile mandatului? Păi nu este nimic nou în continuarea unor proiecte deja pornite de fosta guvernare! O noutate însă este tergiversarea finalizării statutului medicilor din spitale, în spatele cărora (chiar şi ministrul recunoaşte implicit prin preocupările sale) stă greutatea funcţionării sistemului de sănătate publică.

Ca să nu mai vorbim de „noutatea” unei noi modalităţi de evoluţie a sistemului: căutarea! „Căutăm să construim un spital nou, pentru funcţionarea Institutului pentru Boli Cardiovasculare “C.C. Iliescu”, aflat într-o “situație care s-a degradat în timp și care a devenit inacceptabilă în acest moment. Acolo sunt tratați anual mii de pacienți, … în condiții foarte bune din punctul de vedere al îngrijirilor.”

Domnule Ministru, ce aţi spune dacă aţi afla că definiţia situaţiei de la Institutul pentru Boli Cardiovasculare este aplicabilă şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, cu singura deosebire că în spitalul „meu” (şi o spun cu mândrie, dar şi cu revoltă) sunt trataţi anual nu mii, ci ZECI DE MII de pacienţi, din toate judeţele ţării! Vă rog să ne spuneţi, nouă, braşovenilor şi sutelor de mii (spre 1 milion) de turişti români şi străini care ne vizitează anual, care sunt criteriile pe baza cărora realizaţi aceste „căutări”? De ce Ministerul Sănătăţii a rămas şi sub conducerea Dumneavoastră o imensă gaură neagră din punct de vedere al transparenţei analizei şi deciziei privind subiectul noilor spitale care urmează a fi construite (în ce locaţii şi, mai ales, de ce?) sau al noilor facilităţi reprezentate de Centrele de Arşi (întreb din nou, în ce locaţii şi, mai ales, de ce?)? Cine ia aceste decizii, pe ce criterii? Să nu spuneţi că pe criterii ce rezultă din vreo analiză SWOT, pentru că, pun pariu, îmi veţi spune (deşi nu cred că veţi binevoi să vă faceţi timp) că pe criterii de oportunitate. Era să scriu oportunism, dar m-am abţinut, deşi era mai corect! Spuneţi-ne drept, noi, Braşovenii (cu B mare!) avem vreo şansă măcar pentru a intra în vreo astfel de analiză în lipsa unui lobby politic? Ca să ştim cât mai aşteptăm, după 40 de ani de la construirea în Braşov a ultimului spital, mult subdimensionat pentru nevoile comunităţii noastre, şi pe care unii dintre noi îl compară cu un „cămin de nefamilişti”. Spuneţi-ne clar, pe care dintre „specialiştii” în politici sanitare din minister să-i „accesăm”?

Pe dinozaurii sistemului, în speranţa că îi vom regăsi la butoane şi după plecarea Dumneavoastră sau pe lupii tineri pe care i-aţi adus (dacă i-aţi adus!…) în minister, pentru situaţia că vor supravieţui alături de reptilienii mai-sus evocaţi? De ce vă întreb atât de brutal? Pentru că Braşovul, comunitatea braşoveană nu vor mai rezista nici 5 ani cu actualul sistem spitalicesc de urgenţă! Nu credeţi?

Vă invităm printre noi, să faceţi turul celor peste 15 clădiri în care suntem trataţi, după ce am titubat, cu Ambulanţa, cu maşina SMURD, cu autoturismele personale sau cu autobuzele şi troleibuzele RAT, ca să ne găsim locul în funcţie de boala cea mai gravă pe care o avem, printre multele celelalte concomitente!

Dar printre noi, Domnule Ministru, nu printre managerii acestora sau ai comunităţii (consilieri, primar, preşedinte de CJ), care au ales să tacă până în prezent. Nu de alta, dar nu ne veţi mai auzi, pe noi, ăştia, „nemulţumiţii fără motiv”, „utopiştii”, în hărmălaia pe care o vor genera încercând să vă demonstreze cât de „dedicaţi” sunt (şi, mai ales, au fost) ei în această privinţă. Ca să nu mai vorbim de „noua generaţie” a celor ce se pregătesc de alegeri!

Dacă veţi veni la Braşov, veţi mai avea o surpriză. Una enormă! Veţi putea constata că aici, în chiar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, sunteţi contrazis moment de moment, ceas de ceas, zi de zi. Şi încă de mult timp, cu mult înainte să declaraţi oficial că „România nu are capacitatea de a identifica toate infecţiile nosocomiale, una dintre cauze fiind lipsa personalului.”

Domnule Ministru, pentru noi, colectivul secţiei de chirurgie plastică, infecţiile nosocomiale nu mai au nici un secret din punct de vedere al identificării lor! În secţia noastră noi avem capacitatea (şi o punem şi în operă!) de a identifica în procent de 100 % aceste infecţii, făra a avea nevoie de personal suplimentar (deşi suntem crunt sub-normaţi), fără a avea nevoie de prevederi explicite în contractul de management al şefului de secţie cu managerul şi fără a avea probleme cu procedurile şi capacităţile, pentru că, pe unele le-am inventat şi aplicat noi, iar celelalte (capacităţile) există, doar că trebuie folosite la maximum.

Sunt convins că veţi fi şi mai surprins că pe tema asta mai facem şi cercetare ştiinţifică, parţial comunicată naţional. Am senzaţia că aţi intrat în această capcană, a comunicării unei informaţii care se vrea a avea caracter absolut, numai şi numai datorită celor care vă consiliază şi vă stabilesc subiectele de abordat în media. Şi care nu ştiu cât de profesionişti sunt!

Altfel nu v-ar fi lăsat să spuneţi că pentru punerea în evidenţă a acestor infecţii nu avem suficient de mulţi specialişti în România. Vă spun eu, nu este nevoie de epidemiologi pentru aşa ceva, e suficientă rigurozitatea aplicării de protocoale specifice de către colectivele de medici şi asistente din secţii. Şi de interesul manifest al şefilor de secţii din spitale pentru a sprijini şi , uneori, impune, această rigurozitate! Conştiinţa că se poate, conştiinţa că trebuie, conştiinţa că s-a terminat cu „lasă, că merge şi aşa!” Iar în ceea ce priveşte lupta cu infecţiile nosocomiale, să ştiţi de la noi, domnule Ministru, că nu de „echipe multidisciplinare” avem nevoie în primul rând, ci de circuite în spitale, fără de care pacienţii vor fi infectaţi, indiferent cât de mult respectăm celelalte reguli. Şi de multă disciplină, în cel mai simplu şi uman mod cu putinţă.

Observaţi că majoritatea cerinţelor pentru a aduce la nivel european (chiar şi la cel mai scăzut dintre ele) această bătălie nu au nevoie de fonduri? Sau, dacă chiar sunteţi dispus să cheltuiţi pentru rigurozitate, iniţiativă, inovare, conştiinţă, implicare, disciplină, (într-un cuvânt, în educaţia cadrelor medicale!) faceţi-o! Vă va costa infinit mai puţin decât să plătiţi salarii grase membrilor „echipei multidisciplinare” pe care nu o să-i asculte nimeni, chiar dacă vor patrula prin spitale cele 6-7 ore ale programului zilnic, încercând să convingă infecţiile nosocomiale să „stea liniştite la locurile lor” restul timpului până la 24!

Şi, deşi doriţi să ne lăsăm convinşi de faptul că „sistemul (sanitar) este finanţat corespunzător posibilităţii României din 2016 de a-l finanţa şi corespunzător sistemului de valori în funcţie de care împărţim din sacul comun”, vă mai fac o ultimă sugestie, bazată pe modul în care, chiar dumneavoastră acceptaţi că se duce lupta cu infecţiile nosocomiale, respectiv „conform procedurilor standardizate din statele dezvoltate”. Nu uitaţi că în aceste state această luptă este considerată a fi pierdută întotdeauna de sistemul sanitar de spital. Spun asta pentru că nu degeaba spitalele din aceste state sunt dezafectate/demolate după ce au funcţionat 30 de ani!

Cum suntem prea săraci pentru soluţii ieftine, nu vă rămâne, Domnule Ministru, decât să vă luptaţi, cu toate resursele de cadru didactic şi specialist în management de care sunteţi capabil, pentru a-i convinge, argumentat, pe ceilalţi colegi din Guvern, că a sosit momentul de a investi în spitale, ca formă supremă a investiţiei în popor. Prin planuri multianuale, multidecadale, cum or fi, dar să se înceapă odată!

Abia atunci nu voi mai conteni să vă recunosc meritele. Iar dacă ceea ce am propus va reprezenta un bun punct de pornire pentru o astfel de abordare, vă confirm că nu vă vom cere drepturi de autor, ci dorim doar să daţi întâietate construirii unui Nou spital al Braşovului, spital regional de urgenţă, cu voia Dumneavoastră, al patrulea pe lista de trei deja existentă.

Dr. Dan GRIGORESCU

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply