Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Făgărașul – orașul în care NU se mai întâmplă nimic!

Este la modă să ai o pagină personală, ca persoană sau comunitate, pe una dintre rețelele de socializare. Afli tot ce vrei despre lumea care te înconjoară și alții află tot ce nu vrei tu despre tine. Așa este și cazul Făgărașului, o localitate – zice-se a doua din județul Brașov – despre care am citit săptămâna trecută cam tot ce nu își doreau făgărășenii să se știe despre orașul lor.

Mi-a sărit în ochi știrea postată cu privire la excavatorul răsturnat în șanțul pe care cu cinste îl săpa, în sensul giratoriu din mijlocul Făgărașului. Părea destul de hazliu și ce mi-am zis? Pe cai , că este vorba de material frumos. Zis și făcut, aterizez a doua zi în Făgăraș. Bineînțeles – deși de neînțeles – excavatorul trona tot acolo, în mijlocul sensului giratoriu, după mai bine de 18 ore de la incident. Acum era înconjurat de surate mai mari, venite să îl oblojească și să îi panseze rănile – macara, buldoexcavator, camioane cu inscripția „Recon și Doje“.

Inițial am crezut că este vorba de o glumă proastă, cu totul și cu totul întâmplătoare. Dar stând de vorbă cu făgărășenii prezenți la jalnicul spectacol, înarmați cu semințe de bostan și comentând mai ceva ca la un meci de Cupă a României la fotbal, am înțeles că incidentul nu este singular în viața Făgărașului, cel puțin de vreo 3 ani de zile incoace.

Și așa am aflat despre mândrul șantier al Făgărașului , care bântuie prin viața făgărășenilor ca o stafie, cu obiect refacerea și modernizarea rețelelelor de apă și canalizare. Contractul a fost atribuit către firma din București „Recon și Doje“ SRL, firma care a căștigat licitația organizată de operatorul regional SC Apă- Canal SA Sibiu la cea mai mică valoare ofertată. Și de aici li se trag toate ponoasele făgărășenilor. De parcă cei de la Sibiu nu cunoșteau zicala: suntem prea săraci ca să ne permitem un lucru atât de ieftin! Am stat de vorbă cu făgărășenii adunați ca la urs să-l vadă pe Dorelul care le-a făcut de rușine orașul.

Am aflat lucruri care țin mai mult de domeniul fantasticului, ceva de genul vorbei lui Mircea Badea: trăim în Făgăraș și asta ne ocupă tot timpul! Cei mai mulți dintre cei cu care am stat de vorbă s-au plâns de faptul că orașul este un oraș mort, în care nu se întâmplă nimic. Orașul în care nu se întâmplă nimic, de fapt în care NU se mai întâmplă nimic. Și spun asta pentru că oamenii și-au adus aminte de vremurile în care economia duduia, când mergeau duminică de duminică la meciul de fotbal, când parcul 1 Mai era plin de lume! Un oraș care nu mai are nici o industrie care să-l susțină economic și nici o mână de lucru calificată, cum avea odată. Un oraș care este ținut în viață de aparate, de banii trimiși din afară și de profesorii, funcționarii sau politiștii plătiți de la buget. Pentru că orașul nu mai este în stare să producă aproape nimic.

Slaba speranță este întreținută de zona economică de lângă fostul UPRUC, reprezentată de câteva societăți comerciale cu capital străin. Au dat vina pe toți cei care au administrat orașul după 1989, cu precădere în ultimii 8 ani de zile. Unul dintre ei mi-a povestit o chestiune amuzantă cu unul dintre vechii primari care atunci când a venit o delegație de oameni de afaceri să discute amplasarea unei fabrici din gama Kronospan la Făgăraș, înaintea Sebeșului, a adormit cu capul pe masă în timp ce oamenii de afaceri așteptau un răspuns !

Altul mi-a povestit despre faptul că nici un primar nu a făcut nimic să oprească valul de emigrări în Italia și Spania a făgărășenilor. Făgărașul a ajuns un oraș bătrân, cenușiu, anost, în care oamenii au uitat să mai zâmbească. Fețele făgărășenilor sunt reflectate și în culorile clădirilor din jurul lor, culori reci, fără suflet, fără viață. Când am început să discutăm despre deranjul provocat de șantierul care m-a adus pe mine la Făgăraș, respectiv refacerea și modernizarea rețelelelor de apă și canalizare, au inceput să povestească toți pățaniile lor și ale vecinilor. Dar mai ales întâmplările cu Doreii angajați ai firmei constructoare, ai proiectantului, ai beneficiarului și chiar a primăriei.

„Domle, dacă îți vine să crezi, au răscolit o stradă de vreo 4 ori. Era pe Stadionului, au început ăia cu canalizarea. Nici bine nu au astupat ăia șanțul că în spatele lor au apărut alții care au săpat pentru apă. Și în timpul ăsta noroiul era până la glezne și nimeni de la Primărie nu făcea nimic“

„Aia este floare la ureche, bre! Pe Livezii s-au apucat să sape canalizarea nouă. Pe aia veche din mijlocul străzii, ovoidul îi spuneau ei, au lăsat-o la locul ei, nu au scos-o și au zis că proiectantul a transformat-o în canalizarea care să preia apele de ploaie. Au săpat ei sanțul pe o parte, au legat casele de pe partea aia la canalizare și când să le lege și pe ălea de pe partea cealaltă au văzut că vechea canalizare era mai sus decât ieșirile din curțile oamenilor. Și doar nu puteau sări peste canalizarea veche că nu mai aveau cădere. Ce crezi că au făcut? Au mai trântit o canalizare și pe partea aialaltă de drum așa că acum Livezii are doua canalizări, fiecare parte cu canalizarea ei! Și îți dai seama că a costat mai mult !”

„În sensul giratoriu dinspre Sibiu au săpat cu o drăcovenie pe dedesubt, să nu încurce circulația. După ce au săpat ei vreo două săptămâni, astupă gaura dintre fostul ACR. Apoi o asfaltează. Domnule, a doua zi dupa asfaltare, groapa era la loc. Au săpat-o din nou. Ceva de neînchipuit!“

Uitându-mă eu la chinurile facerii și a scoaterii excavatorului din groapa pe care și-a săpat-o singur, am început să îmi imaginez promisiunile sforăitoare ale tuturor campaniilor electorale de după 1989 din Făgăraș. Am aflat că le-au promis locuri de muncă, șosea ocolitoare, trotuare și curățenie, apoi din nou locuri de muncă, din nou șosea ocolitoare și uite așa , cu o ciclicitate de 4 ani, tot făgărășeanul are locuri de muncă și șosea ocolitoare ! Am plecat repede din Făgăraș, nu de alta, dar să nu mă apuce vreo tristețe iremediabilă, așa cum am văzut eu pe fețele făgărășenilor. Deocamdată atât, rămâne cum am stabilit, rămâi Dorel în Făgăraș, orașul în care nu se mai întâmplă nimic!

Cristi PREPELIȚĂ

Articol publicat și pe ediția print din nr.9/19-25 februarie 2016

http://gazetabrasovului.ro/wp-content/uploads/2016/02/Gazeta-Brasovului_nr_09_19-25-februarie-2016.pdf

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...