Lungul drum al nopţii către zi

Oare ce mi-o fi trebuit acum câteva zile să vreau să înţeleg de ce? Și cum de a fost posibil? Cum de a fost posibil ca timp de 46 de ani (adică aproape jumătate de secol!), din punct de vedere al dreptului la un sistem decent de sănătate reprezentat de spitalul public, Braşovul să fie batjocorit, iar braşovenii siluiţi şi transformaţi în iobagii spitalului din Tg. Mureş, aflat la aproape 180 de kilometri depărtare? Sau ai spitalelor din Bucureşti sau Cluj?

Răspunsurile la aceste întrebări au venit aproape firesc, la scurt timp după ce am aşezat alături imaginile spitalelor construite în România după decizia guvernului din 1970, adică la 25 de ani după ce, în 1945, comuniştii au preluat puterea. După un sfert de secol de la acel moment, deci, guvernul de atunci, preşedintele de atunci, au considerat că a venit şi rândul construirii de spitale. Ţinând cont de criteriile vremii (mărimea populaţiei, importanţa economică şi socială), în afară de Bucureşti, Braşovul era printre primele trei oraşe ca importanţă ale României. Braşovul se califica, conform gândirii guvernamentale de atunci, pentru construirea unui spital de 1200-1400 de paturi, pe un proiect de clasa 1A, tip „Constanţa“. Un spital în formă de stea, ale cărui spaţii desfăşurate pe 11 niveluri cuprindeau toate specialităţile medicale, și având ca părţi integrante ambulatoriul generos (policlinica), staţia de ambulanţă, centrul de transfuzii şi serviciul de medicină legală.

Dumitru PrunariuÎn cele 7 zile petrecute în spațiu (14-22 mai 1981), am înconjurat Pământul de 125 de ori, făcând experimente. Deși eram foarte ocupat, nu mi-am putut stăpâni curiozitatea de a observa, între 19,30-20,00, când treceam zilnic pe deasupra României, diferența de mărime între spitalul din Brașov și cele din restul marilor orașe din România. A rămas pentru mine o enigmă de ce Brașovul a fost nedreptățit atât de crunt timp de 45 de ani. A venit însă vremea să cerem autorităților să remedieze această situație. E nevoie de un Nou spital al Brașovului, mai bine dezvoltat SPAȚIAL! Trebuie să ne luptăm pentru asta!” Dumitru Prunariu, Cetățean de Onoare al Brașovului, Președinte de Onoare al ANSB

Ce a „primit“ Braşovul? Un spital de 600 de paturi, pe un proiect de clasa 2, tip „Carpați“ (sau, cum metaforic remarca cineva, tip „cămin de nefamiliști“!), cu 5 etaje prevăzute cu câte o toaletă comună la capetele fiecăruia, care nu avea cum să fie „spital de urgență“ pentru că nu putea cuprinde toate specialitățile care defineau legal un adevărat spital de urgență. Nu au încăput secțiile de obstetrică-ginecologie și atunci nu s-a desființat vechea maternitate, mutându-se în locul fostului Spital orășenesc nr 1 „Ilie Pintilie“ („găzduit” în fapt de clădirea Căminului de băieți al Liceului Honterus), după cum nu au încăput nici secțiile de neurologie care s-au mutat din clădirea de pe Eminescu (naționalizată) în clădirea vechii maternități de lângă Liceul Andrei Șaguna. Și iată cum, în loc de a avea un nou spital de urgență în 1973, am rămas cu o mulțime de spitale împrăștiate în tot orașul, la fel cum, împrăștiate față de noua clădire, au trebuit să fie construite, la ani buni după darea ei în folosință, și stația de salvare, și serviciul de medicină legală, și centrul de transfuzii!

Profesor Vasile Oltean„Ca istoric, nu pot să nu aduc în discuţie rolul important al medicinii brașovene pe plan naţional și internaţional începând cu Paulus Kir, socotit în secolul al XV-lea drept „doctor universal pentru toată Europa“ și continuând cu înfiinţarea uneia dintre cele mai vechi oficine în zona Scheiului. În acest context, salut formarea și dezvoltarea acestei Asociaţii, care va cupla, cu siguranţă, un fenomenul istoric medical cu necesităţile comunităţii în domeniul asigurării unei asistenţe medicale de urgenţă conforme cu epoca modernă în care trăim. Sunt fericit și onorat să fac parte din Asociaţia Noul Spital al Brașovului!” Pr.Dr. Vasile Oltean

1970 a reprezentat pentru sistemul de spital brașovean începutul unei nopți „nucleare“ aproape semicentenare, care nu s-a încheiat nici până în zilele noastre! De ce? Pentru că, în loc să fie monobloc, centralizat, cu facilități funcționând pe verticală, cu lifturi care, oricât de încet ar urca sau coborî, ar fi fost, pentru nevoile bolnavului grav politraumatizat sau cu patologie complexă, mult mai rapide decât ambulanțele circulând haotic între cele 11 (unsprezece!) clădiri aparținând celor 6 spitale (dintre care 5 de „monospecialitate“). Și asta fără a mai pune la socoteală Spitalul Militar și spitalul CFR! În ciuda strategiei de modernizare și dezvoltare la nivel național, sistemul de spital brașovean a rămas unul de tip antebelic, funcționând în regim multipavilionar, răspândit la distanțe mari în întreg orașul și în clădiri în imensa lor majoritate extrem de vechi și care, inițial nu au avut destinație medicală, ci o cu totul alta!

Declasificarea cu două trepte a tipului de spital județean de urgență „repartizat“ a se construi în 1970 în Brașov, a condamnat orașul și județul la o cruntă sub-dezvoltare medicală, iar pe brașoveni la riscul permanent de a nu li se oferi, în ultimii aproape 50 de ani, șansele maximale de a le fi apărat dreptul la sănătate și, chiar mai mult, la viață. De ce? Este o întrebare pe care la început mi-am pus-o doar eu. Mai apoi, începând cu luna noiembrie a anului trecut, au exprimat-o în spațiul public și ceilalți 64 de membri fondatori ai Asociației Noul Spital al Brașovului, pentru ca, de câteva zile, să devină un interes constant al tuturor celor peste 400 de membri ai Asociației. Răspunsurile, pentru că pot fi mai multe, se pot concentra întrunul singur: s-a ajuns la această situație intolerabilă datorită lipsei de percepție corectă a situației, dublate de lipsa de viziune și asociate lipsei de curaj care să fi permis lupta împotriva acestei nedreptăți. Dar cine să inițieze oare această bătălie până în 1989, când, la conducerea Brașovului, au fost desemnate de la București doar personaje aflate mereu în trecere, pentru a-și ispăși penitențe de partid, exilate precum Publius Ovidius Nasso în Tomis de Augustus? Dacă mai adăugăm influența exprimată la modul extrem de către reprezentanții Băniei la nivel central, atunci vom putea înțelege de ce spitalul de care ar fi trebuit să se bucure Brașovul s-a construit în 1970 (tot!) la Craiova! Dar din 1989 încoace? Doar a trecut încă un sfert de secol! Se pare că s-a petrecut cam același lucru, doar că, de data aceasta, deși nu ne-a mai „repartizat” nimeni conducători din afară, nu am avut înțelepciunea să definim ca prioritate reformarea sistemului de spital de urgență din Brașov. Asociația Noul Spital al Brașovului asta și încearcă să determine în percepția publică: înțelegerea faptului că AȘA NU SE MAI POATE! Că „spitalul“ brașovean se va prăbuși prin implozie dacă nu se iau decizii urgente și majore, printre care prima și cea mai accesibilă este anularea politicii de renovare și micro-extindere a clădirilor „de patrimoniu“ în care funcționează spitalele în prezent, aproape toate (și spun aproape, doar pentru a-mi lua din prevedere o marjă minimă de eroare) neconforme cu standardele de acreditare din prezent a activității spitalicești! Acesta este și motivul pentru care, în unanimitate, membrii Asociației au votat ca această problemă să devină parte a agendei publice, ca dezbatere premergătoare organiză- rii unui referendum care să afirme ideea de mai sus. A doua decizie ar fi promovarea proiectului construirii la Brașov a unui nou spital public, de urgență, cu activitate clinică și cu caracter regional.

„Este un exemplu de proiect cetățenesc care pornește de la nevoile oamenilor. Așa cum am mai spus, așa se face agenda politicienilor, de jos în sus, și ar fi bine ca aceștia să țină cont de ceea ce vor oamenii. Din punct de vedere medical, proiectul este acoperit, fiind realizat de specialiști. Administrația brașoveană trebuie să facă și ea câțiva pași. Este nevoie de acțiune concretă la catalin leontenivelul executivului Primăriei. Ce poate face? Poate să identifice și să pună la dispoziție un teren, să aducă utilitățile aferente, să facă drumuri de acces și să asigure transport public. Și mai poate acționa identificând și accesând surse de finanțare de la Guvern sau din alte fonduri. Însă este extrem de important ca acest proiect să nu fie compromis de intervenția politicului în această perioadă de pregătire a alegerilor. Ar fi incorect ca să vină cineva, oricine din lumea politică, să încalece pe acest proiect și să se folosească de el în campania electorală”, spune Cătălin Leonte, candidat independent la Primăria Brașov.

Este ceea ce Brașovul merită după 46 de ani de stagnare și de blocare a dezvoltă- rii asigurării unei asistențe medicale decente pentru o comunitate care a contribuit ca nicio alta în ultimii 70 de ani la dezvoltarea României, prin resursele „mulse“ la București și îndreptate în orice colț al țării, numai la Brașov, nu! Iar această situație se petrece și în prezent, inclusiv în raport cu rolul și locul Brașovului în cadrul regiunii Centru de dezvoltare. A sosit momentul, declarăm într-o singură voce, noi, membrii Asociației Noul Spital al Brașovului, ca reprezentanții legitimi ai comunității din care facem parte să oblige guvernul de la București să înțeleagă că Brașovul are prioritate absolută (perfect argumentată atât pe criterii istorice, cât și, mai ales, pe criterii funcționale) privind alocarea de resurse pentru construirea cât mai urgentă a unui nou spital, a unui spital corect dimensionat și corect gândit. Și cu atât mai mult, acum, când s-au găsit fonduri pentru ridicarea a 3 (trei) spitale regionale, printre care, în mod sigur, cel de la Craiova (din nou Craiova, istoria se repetă!) se regăsește nu ca rezultantă a unor criterii îndeplinite, ci a (din nou!) a unui lobby politic extrem de puternic exercitat! Acesta este momentul în care (parafrazând titlul capodoperei lui Eugene O’ Neill), lungul drum al nopții către zi al spitalului brașovean trebuie să se încheie, pentru a putea face loc începutului unei noi epoci, aceea a normalității actului medical de urgență. De care să ne bucurăm atât noi, cetățenii Brașovului, cât și cetățenii județelor învecinate care își trimit bolnavii spre spitalele noastre, și la care trebuie să-i adăugăm și pe cei peste 1.200.000 de turiști români și stră- ini ce ne vizitează anual. Martin Luther King spunea, în mod vizionar, că: „Nu trebuie să ştii tot drumul până la destinaţie. Fă primul pas şi vei şti care este următorul“. Asociația Noul Spital al Brașovului l-a făcut deja. Vouă, celorlalți brașoveni, nu vă rămâne decât să vă alăturați nouă, cu încrederea că acesta este drumul corect!

Dr. Dan GRIGORESCU

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply