Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Moartea așteaptă la colț

Da, moartea așteaptă la colț. De fapt, moartea este peste tot – pe stradă, în mașină, la trecerea de pietoni. Chiar și în aer. Dar la colțul fostului spital de boli dermato-venerice are post permanent.
Fosta clădire a spitalului are un aer sumbru. De zeci de ani, după ce pe acolo s-au perindat așa cum se spune în istoria spitalului bolnavii de lepră, râie și alte boli infecțioase cu denumiri de parfumuri incerte, spitalul a fost desemnat să reprezinte cu onoare și dedicație frumoasa sarcină a tratamentului bolilor venerice. Destul de măricel, ne duce cu gândul la dimensiunea fenomenului, încă de pe vremea răposatului Nea Nicu. Probabil lipsa contraceptivelor făcea pe atunci ca boli precum chlamydia, herpesul, gonoreea și chiar „banalul“ sifilis să trimită la tratament persoanele mai puțin atente. Închiderea spitalului nu înseamnă că nu mai sunt pe stradă ceva vajnici posesori ai unei blenoragii rebele, probabil contractată de pe colacul unui wc…

Nu, închiderea are ca principală motivație principii economice și sanitare. Pur și simplu este o clădire veche și neîntreținută corespunzător care acum stă să cadă. De veche și de putredă, că doar nu au ronțăit la ziduri și la grinzi bacteriile și stafilococii ăia de îți dau mâncărimi doar când citești despre ei.
Să revenim la principii economice. În anul 2012, Consiliul Județean Brașov vinde clădirea în urma unei licitații. Câștigătorul, compania STERO HOLDING SRL. plătește pentru clădire aproape două milioane de euro. Pentru o clădire putredă și terenul aferent la pachet cu stafilococi și bacterii. Toate bune, bună afacere. Compania declară public că dorește dezafectarea(demolarea) clădirii, decontaminarea locului și construirea în locul acesteia a unui complex rezidențial.  Și începe „jocul“.

Fiind situată în interiorul zonei de protecţie a monumentelor istorice, pentru a obține autorizația de demolare, clădirea are nevoie de avizul Comisie de Cultură/Patrimoniu. Comisie alcătuită din arhitecți–,  arhitecți ce au interese, să spunem deocamdată oneste, în a salva anumite clădiri monument istoric.
Așa că arhitecții reuniți în proiectul Orașul Memorabil reacționează la cererea de demolare a clădirii fostului spital, argumentând că „reprezentanții dezvoltatorului imobiliar au prezentat argumente că acest imobil este într-o stare tehnică precară, că exista riscul prăbușirii lui și că prezintă risc bacteorologic, dar temerea noastră este că în acest mod și alte clădiri din zonele de protecție, la fel de fragile din punct de vedere structural, ar putea avea aceeași soartă“, declarație făcută prin vocea  domnului  Ovidiu Taloș, de la Ordinul Arhitecţilor Braşov – Harghita – Covasna. Adică altfel spus, dacă demolăm o clădire de acest gen, putem crea un precedent și se vor demola și altele.

Deoarece autorizația de demolare depindea de o singură semnătură, cea a Direcţiei Judeţene de Cultură Braşov, care trebuia să decidă dacă este sau nu oportună demolarea unei clădiri în centrul istoric al Braşovului, în zona de protecţie specială a monumentelor, – iar la vremea respectivă, fostul director de la cultură declara că „demolarea fostei unităţi medicale nu este periculoasă  pentru vreo clădire istorică din jur“ – , anumite grupuri pe care nu le suspectăm deloc de rea credință, apelează la singura soluție de blocare a oricărei activități, adică includerea clădirii pe lista monumentelor istorice. Listă pe care nu se regăsea.
Așa că vila sifilisului și a blenoragiei vesele face obiectul procedurii de clasare în monument istoric, procedură care este comunicată propietarului clădirii la date de 13 noiembrie 2014.

Procedura a fost demarată la cererea a două ONG-uri, Fundaţia Pro Patrimonio şi Asociaţia pentru Protecţia şi Documentarea Monumentelor şi Patrimoniului din România (Pro.Do.Mo) care au solicitat Ministerului Culturii şi Direcţiei Judeţene de Cultură clasarea de urgenţă a fostului spital, pentru a impiedica demolarea lui.
Această procedură spune că „potrivit art. 14, alin. 2 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, de la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării procedurii de clasare şi până la publicarea ordinului de clasare sau până la comunicarea neclasării, după caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauza im aplică regimul juridic al monumentelor istorice“. Adică nu demolezi, nu schimbi, nu modifici. Stai și te uiți la o chestie pe care ai dat banu. Și rabzi!

Deoarece autorizația de demolare depindea de o singură semnătură, cea a Direcţiei Judeţene de Cultură Braşov, care trebuia să decidă dacă este sau nu oportună demolarea unei clădiri în centrul
istoric al Braşovului, în zona de protecţie specială a monumentelor, – iar la vremea respectivă, fostul director de la cultură declara că „demolarea fostei unităţi medicale nu este periculoasă  pentru vreo
clădire istorică din jur“ – , anumite grupuri pe care nu le suspectăm deloc de rea credință, apelează
la singura soluție de blocare a oricărei activități, adică includerea clădirii pe lista monumentelor istorice. Listă pe care nu se regăsea.

În acest moment cele 12 luni prevăzute de lege au trecut și nu se mai poate spune că acest imobil se mai află în procedura de clasare. Iar de la data de 13 noiembrie 2015, acest regim a încetat.

Se spune în aceeași lege, potrivit art, 15, alin, 6 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice că „regimul de monument istoric al bunului încetează, iar reluarea procedurii de clasare sau de declasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenţa descoperirii unor elemente noi care să o justifice.
În plus în Monitorul Oficial al României nr. 113 din data de 15.02.2016 a fost publicat Ordinul nr. 2828 din 24 decembrie 2015 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute, cu modificările ulterioare, iar în Anexa acestui Ordin clădirea nu figurează ca monument istoric!
Adică NU MAI EXISTĂ NICI UN IMPEDIMENT LEGAL PENTRU A FI DEMOLATĂ! Și pentru că nu i se mai aplică regimul specific monumentelor istorice, se află sub incidența Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Adică pisica râioaso-leproasă-blenosifilitică de „ține“ cu ghearele din față pe clădirea Primăriei. Celelalte, din spate, bine ancorate de clădirea ajunsă monument al venericei incompetențe. Arc peste orașul deasupra căruia căruia scutură boală.

Contactat telefonic, purtătorul de cuvânt al acestei instituții spune că nu se poate face nimic din punctul de vedere al primăriei, că fără avizul de la cultură nu se poate emite autorizația de desființare. Și aruncă pisica peste gard. Pisică cu multe vieți, a dreacu pisică…

Acum, să ne întoarcem la moartea care pândește. Așa cum spuneam, la colțul clădirii, în aer, dansând pe țiglele clădirii. Fostul spital este acum un pericol public major. Cad țigle, cad grinzi. În clădirea dezafectată își pot găsi adăpostul oameni ai străzii. Peste care poate să cadă tavanul să îi omoare. Țiglele pot să cadă în capul trecătorilor. Ce dacă sunt făcute expertize care spun că trebuie demolată, că reprezintă pericol public, inclusiv la clasa I de risc seismic. Ei lasă, pică un zid, omoară un om, cineva face oleacă de pușcărie. Cine oare?

Spitalul ajuns cotețul stafilococilor este un focar de infecție în cartier, în tot orașul. Este un focar de infecție la colțul maternității, adică locul unde se nasc copii care trebuie să plece acasă sănătoși. Și vântul bate și plimbă infecția și o înmulțește. Bate vântul către maternitate, către liceele din zonă, și peste cartier. Ce contează că Direcția de Sănătate Publică a constatat că prezența mezofililor și mucegaiurilor depășăște de 400 de ori limita admisă? Și ce dacă? Infecția se tratează.

Eu nu pot decât să mă întreb care sunt interesele celor care nu vor să dispară infecția. Și încep să fiu convins că nu sunt decât jocuri și interese ascunse ale unor grupuri. Din moment ce sunt îndeplinite toate condițiile legale de ce nu se emite „actul de deces“ al unei clădiri devenită bombă bacteriologică?
Iar în timp ce stăm și așteptăm să moară sau să se „blenoragească“ cineva, le recomand specialiștilor în „aruncatul pisicii“ să doarmă măcar o noapte în cotețul ăla. Și dacă au noroc să nu se „lipească“ ceva de ei, măcar poate vor auzi discuțiile între „Sora Bleno“ și „Fratele Sifilis“: Ce zici soro, punem și noi de o scurgere, o mâncărime, ceva?
Hai, să vă scărpinați bine!

Alexandru PETRESCU

Articol publicat în ediția tipărită.  Numărul 12, 11-17 martie 2016

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...