Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Teoria Conspirației (IX) – Serviciile

România are 7 servicii secrete. Câte? 7! Serviciul Român de Informații, Serviciul de Pază și Protecție, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, Direcția de Informații Militare și Direcția de Siguranță Militară. Cu ce se ocupă fiecare puteți verifica pe internet, dar o chestie este sigură. Avem cu 20 sau 30 la sută mai mulți spioni cu carte de muncă decât pe vremea temutei Securități. Se pare că (informația este secretizată) la fiecare 1200 de cetățeni, exista un Bond. James Bond! Asta înseamnă că în mod cert suntem cel mai bine păzit stat din lumea civilizată spre care tindem. Avem în jur de 16.000 de ofițeri de informații care au un singur scop, acela de a preveni criminalitatea la nivel de siguranță națională pe teritoriul țări noastre. Spre comparație, avem 48000 de medici, adică aproximativ 3 medici la aceiași 1200 de lucuitori. Sau 56000 de preoți. Sau 45000 de polițiști.

Să revenim. Așadar avem 7 servicii secrete la care lucrează 16.000 de ofițeri de informații. O armată întreagă de oameni veghează în umbră ca țara să fie păzită strașnic, ca orice conspirație să fie stârpită din stadiul de idee, ca orice act criminal care să țintească siguranța națională să fie stopat imediat. 16000 de oameni lucrează activ, zilnic, pentru a pune pe masa CSAT-ului rapoarte cu pericolele la nivel național.

De câteva luni există și la ANAF, transferați în interes de serviciu ofițeri de informații. Au descoperit că acolo ar fi o problemă, și se implică activ, fățiș. Pentru ei, noi cetățeni de rând nu avem nici un secret. Cine îi împiedică să ne urmărească „operativ“ pe oricare dintre noi doar pe baza unor suspiciuni? Adică să ne asculte telefonul, să ne instaleze microfoane în casă și mașină, să ne supravegheze e-mail-ul, profilul de Facebook, conturile bancare, să ne invadeze viața discret. Cine îi verifică dacă au sau nu mandat? Cine îi verifică dacă ne respectă drepturile? Promit ei pe cuvânt de ofițer? Oricum ne supraveghează dacă există o suspiciune cât de mică. Și dacă au găsit ceva, fac în așa fel încât să ajungă informațiile acolo unde trebuie. Sau să le stocheze pentru mai târziu. Nu se știe niciodată, când au nevoie de informații.

Un alt rol al lor e acela de a lansa „zvonistica“ paranoidă. Cu scopul de a preveni eventualele porniri „criminale“. Se zvonește tot mai des că toate convorbirile telefonice sunt înregistrate. Că poți schimba telefonul si numărul, că oricum ești depistat după amprenta vocală în momentul convorbiri. Poți fi înregistrat chiar și dacă nu vorbești la telefon, și chiar dacă e închis, dacă acesta este în buzunar sau în proximitatea ta. Că poți fi reperat instantaneu de pe GPS-ul telefonului. Chiar dacă telefonul nu este smartphone, și nu are GPS. Că traficul de date e monitorizat instantaneu. Că pot intra în orice calculator conectat la internet, discret fără să lase urme. Că au aparatură care-ți extrage toate datele din telefon sau tabletă din apropiere. Și că au aparatură care îți schimbă starea de spirit, căreia îi mai dau drumul din când în când, ca să ne amețească, când se mai anunță mișcări de stadă. Să nu te pună nevoia să gândești că poți conspira contra statului de drept, că în curând se va zvoni că ne monitorizează și gândurile.

Prevenția criminalității sau controlul  populației?  Sub sintagma „ai ceva de ascuns?“, al legii „Big Brother“, chiar dacă n-ai nimic de ascuns, din moment ce ești viu și respiri, poți fi culpabil. Control sub masca prevenției! Ca și în alte cazuri, statul, prin aceste structuri de forță, pleacă de la premiza că suntem potențiali infractori, prezumția de nevinovăție fiind un concept abstract învățat pe bancile facultăților de drept. Să consideri instanța de judecată ca fiind „câmp tactic“, spunând cu alte cuvinte că justiția nu prea mai e justiție, și că sentințele emise pot fi „ocultate“. În aceste condiți, legea devenind un reper facultativ iar inamovibiltatea judecătorului în acest context, precum și criteriul imparțialități legi par influențabile. Și mergând pe firul logic, mă gândesc că și Parlamentul și Guvernul sunt considerate „câmp tactic“… Și cu noi cum rămâne? Țara întreagă e „câmp tactic“? Președintele e probabil „Rege tactic“? Și noi, ceilalți? „Pioni“ pe tablă de șah pe care nu o putem determina, fiind „câmp tactic“, împinși de la spate de mesaje subliminale și zvonistică, orbți, surziți și prostiți intenționat, cărora li se îndeasă în cap orice, mai puțin adevărul?

Așadar misiunea este de control! Control manifestat prin așa numiți „infiltrați“ sau „acoperiți“, trimiși cu misiunea de a strânge informații, de a răspândi zvonuri, și de a asculta și executa ordine militare precise, fără să întrebe ”de ce?” și „la ce bun?“ Și pe care bănuiesc că îi gasim în toate domeniile de activitate. Dar informațiile strânse sunt utilizate doar în scopul preveniri unor acte criminale și a vedea tendințele sociale? Informațiile obținute pot fi utilizate pentru a le face profitabile? De exemplu, dacă ascult telefonul unui antreprenor de succes, și aflu că are informații pe care le utilizează la jocul pe bursa, pentru propriul lui câștig, ce mă împiedică să folosesc și eu informația în scop comercial?  Sau dacă aflu pe unde va trece un tronson de autostradă, ce mă împiedică să devin investitor imobiliar exact pe traseul ei? Sau dacă aflu că va crește cursul la euro, ce mă împiedică să tranzacționez și eu?

Așadar accesul la informație te transformă într-un om cu multe benefici. De orice fel. Mă bușește râsul și plânsul în același timp când un director al uneia dintre structurile de mai sus trebuie să dea explicații Comisiei Parlamentare de Supraveghere a SRI. Cine pe cine controlează? Cine pe cine supraveghează? Politicieni vremelnici pe ofițeri de informații, sau invers? Răspunsul e foarte facil.

Sunt patrioți în serviciile secrete? Sunt convins că da. Și sunt convins că mulți dintre ei privesc ceea ce fac ca pe o datorie sacră față de țara noastră și față de cetățeni ei. Sunt convins că își doresc la fel ca și noi să fie liniște, pace, bunăstare. Dar… ceva mă face să cred că nu este numai așa. Intuitiv. „Stăpâni“ noștri sigur au acces la informația secretă, culeasă și păstrată de aceste structuri. Și acționează în consecință cuantificând-o. În beneficiul lor și în detrimentul nostru, bineînțeles.  Controlează serviciile secrete ale unei țări, și vei controla totul, de la politica monetară la politicile publice. Adevărata putere stă în manipularea informației.

Dan VÂJU

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...