Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

„Foamea“ de evaziune

Unul dintre subiectele mereu fierbinți este acela al taximetriei.  În ultima perioadă tot mai mulți oameni sunt nemulțumiți de prestația taximetriștilor din oraș.

Unul dintre subiectele mereu fierbinți este acela al taximetriei. Un subiect asupra căruia mă opresc pentru că „am mâncat pâinea asta“ în facultate.
În ultima perioadă tot mai mulți oameni sunt nemulțumiți de prestația taximetriștilor din oraș. Majoritatea nemulțumirilor pleacă de la atitudinea acestora, de faptul că nu se emit bonuri fiscale sau de la refuzul efectuării anumitor curse.

Haideți să o luăm punctual. În toamna anului 2014, după o acțiune de monitorizare de aproape un an, are loc o descindere la compania de taximetrie vizată pentru suspiciunea unei evaziuni fiscale de 5 milioane de lei. Purtătorul de cuvânt al IPJ Braşov, comisarul-şef Liviu Naghi, declara atunci: „Elementul esenţial care a favorizat o evaziune de asemenea amploare îl constituie faptul că cel puţin 70-80% dintre clienţi, dacă nu chiar mai mulţi, nu solicitau bon fiscal la capătul cursei şi nici taximetriştii nu eliberau, deşi sunt obligaţi prin lege să facă acest lucru“.

Ce nu spune nimeni în public este motivul pentru care se folosesc practici care duc la evaziune. În primul rând, unui taximetrist i se cer pentru 24 de ore de lucru sume cuprinse între 130 și 180 lei, sume care se predau către compania de taxi sau către proprietarul mașinii, zilnic. Pe lângă acești bani, taximetristul trebuie să câștige suficient și pentru a alimenta mașina plus contravaloarea muncii sale. Adică bani care cad strict în sarcina lui, la o aproximare vorbind de încasări zilnice totale de minim 300 de lei. Taximetriști care nu au dorit să le fie publicat numele au declarat că sunt situații în care patronatul le impune ca totalul încasărilor care apare pe raportul Z să nu depășească o sumă de maxim 80 sau 100 de lei, iar în cazul depășirii acestei sume trebuie să deconteze TVA-ul pe diferența marcată pe bonuri. Adică taximetristul care vrea să lucreze liniștit și corect legal, dacă ar emite bon pentru absolut toate cursele ar trebui să mai scoată oareșce bani pentru acoperirea taxelor de la companie. Așa că decât să facă foamea preferă să aibe un loc de muncă. Deci, sumele nu sunt deloc de neglijat! Ce nu se văd în spatele acestori deconturi sunt cele 10, poate 16 ore de muncă pe care șoferul trebuie să le petreacă în mașină, în trafic. Cele două, poate trei ore de somn furate în parcare chinuit, în așteptarea clienților care vor completa măcar „birul“ ce trebuie predat, eventual și a unei pâini de pus acasă pe masă. Somn chinuit cu gândul că poate mâine va fi o zi mai bună în care poate va scăpa și de durerile de spate.

În spatele acestor ore petrecute în trafic se ascund însă capcanele nevăzute. Igiena de multe ori precară a personalului, a mașinilor. O stare de oboseală care face ca siguranța în trafic să fie o glumă proastă. Pentru că un șofer de taxi obosit poate provoca nenorociri, iar acestea îi sunt imputabile. Desigur, „patronul stăpân“ va spune: nu eu te-am pus să stai în trafic 24 de ore și nici să dormi în mașină. Dar acel patron nu va spune ceva foarte important și care trebuie cunoscut: mie îmi dai banii sau la revedere!
Un alt aspect important care i-a dus pe acești oameni aproape de statutul unor sclavi moderni este lipsa asigurărilor medicale sau a unui concediu legal. La o verificare sumară s-ar putea observa că foarte mulți nu au contracte de muncă sau au încheiate contracte parțiale: două sau patru ore. Care se transformă de obicei în 24 sau 14 ore…viață, viață, legată cu-n fir de ață!
Deși Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere reglementează multe aspecte ale acestei activități, prezintă încă multe lipsuri. În special la articolul care reglementează tarifele.

Astfel, Articolul 49 spune:
(1)Regulile generale privind modul de stabilire a preturilor prestatiei si a tarifelor sunt urmatoarele:
a)tariful de distanță, lei/km, se stabilește în funcție de caracteristicile tehnice și de capacitatea de transport maximă autorizată ale autovehiculelor respective. În cazul taxiurilor pentru transportul persoanelor se va ține seama și de nivelul confortului oferit;
b)tariful de distanță, lei/km, poate fi stabilit pentru timp de zi și pentru timp de noapte, prevăzute la art. 41 lit. e).
Tariful de noapte nu va fi mai mare decât cu până la 50% din tariful de zi!
Dar Legea nu face vorbire și nici nu interzice TARIFUL DE EXTERIOR!
Una din nemulțumirile clienților este legată de faptul că sunt refuzați când solicită deplasarea în exteriorul localităților. Iar la aceste curse taximetriștii au două opțiuni: să negocieze prețul pentru „întoarcerea în gol“ fără a folosi casa de marcat, adică să practice puțină evaziune sau să refuze cursa. Adică să se aleagă cu reclamație. Ce să aleagă? Normal, evaziune. Trebuie bani de decont, bani pentru mâncare acasă, bani de benzină!

Și pentru că legea nu prevede în mod expres acest tarif, dar nici nu îl exclude explicit, este deja problema Consiliilor Locale să rezolve problema. Adică să spunem, dacă pentru tariful de noapte se poate merge cu o majorare de până la 50%, de ce pentru un tarif de exterior nu se poate prevede în regulament o majorare de până la 80% din tariful de zi? Reglementare care ar fi în beneficiul tuturor părților, și al finanțelor, și al taximetristului, și al clientului care nu va putea să fie forțat să plătească o cursă dublu!

La una din solicitările făcute de o asociație a taximetriștilor către Primăria Brașov, în sensul reglementării acestui tarif, răspunsul dat de EXCELENȚA SA  Administratorul Public Miklos Sandor GANTZ a fost strict în sensul și litera Legii: „Vă informăm că tariful de exterior nu este prevăzut de legislația în vigoare“. Desigur Excelența Voastră, dar nici nu îl exclude!
Și ca să nu fiu eu mai deștept, vă prezint răspunsul dat de ANAF Brașov pe această temă: „…instituția noastră nu are autoritatea de a interveni în soluționarea cererii dumneavoastră, aceasta putând fi soluționată de autoritatea de autorizare a efectuării serviciilor de transport în regim de taxi din cadrul PRIMĂRIEI sau pe cale civilă“.

Adică LA PRIMĂRIE TAXI-METRIST, LA PRIMĂRIE!

Acolo va găsi răspunsul și clientul care vrea să meargă cu taxiul până la firma din Codlea, dorind bon și factură de decontare. Iar când taximetristul va opri mașina în dreptul tablei de ieșire din Brașov, pentru că nu are baza legală să îl ducă la destinație, care va fi răspunsul  EXCELENȚEI SALE   Administratorul Public Miklos Sandor GANTZ? Mergeți cu microbuzul, că are bază legală?

Când văd starea de oboseală a taximetriștilor, goana uneori nebună a taxiurilor după clienți, mă întreb cine profită de evaziune? Taximetristul independent care  plătește sume cuprinse între 2.400 – 2.600 de
lei ca taxă forfetară, plus CAS, CASS, licențe și alte angarale care pot duce până la plata 9.000 lei pe an? Nu cred.

Alexandru PETRESCU

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...