Oficializarea minciunii

Deși, zău, chiar nu era nevoie de așa ceva într-o Românie în care minciuna este la putere. Și nu de ieri, de azi, ci de veacuri. Cea mai bună dovadă o găsim în folclor. Căci folclorul nu minte. ”Minciuna stă cu regele la masă”, ”Minciuna are picioare scurte”, ”Cu-o minciună aleasă, stai în frunte la masă!” etc., etc.

În egalul minciunii, la noi doar prostia mai șade. Iar acum, mai exact din 6 mai, minciuna (lor) și prostia (noastră) își dau mîna spre o injustă dar rodnică prelungire a coșmarului nostru. Căci da, mîine, 6 mai, începe (oficial) campania electorală. De parcă ce a fost pînă acum a fost altceva, un fel de menuet sau un tango la sentiment între alegători și cei ce intenționează a fi aleșii. Oficial, de mîine va începe să curgă cu promisiuni. Candidații, care mai de care mai gospodar, ne vor turna în ureche cum va curge laptele și mierea pe străzile Brașovului. Unii se laudă cu ce au făcut și au dres. Alții cu ce vor face și vor drege. Cît de viteji și bravi vor fi ei. Cum ne vor blagoslvi cu aeroporturi, spații verzi, parcări subterane, supraterane, aeriene, spațiale etc.

Ne vor încînta cu hărnicia și spiritul lor gospodăresc. Și, mai ales, ne vor asalta cu faptele mărețe pe care urmează a le săvîrși de îndată ce vor fi aleși. Din toate acestea, un singur lucru se desprinde cu claritate: sîntem naivi. Ne dăm cu fundul de asfalt, entuziamați, auzind cum au măturat și/sau cum vor mătura ei străzile. Cum au plantat și/sau cum vor planta ei panseluțele. Cum au transformat sau/și cum vor transforma ei Brașovul în cel mai al naibii de european și modern oraș de pe planetă. Uitînd (noi) și jucînd la cacealma (ei) că toate lucrurile astea țin de minimul fișei postului de primar. Este ca și cum te-ai lăuda cît de grozav ești tu că dai cu aspriratorul la tine acasă și că ștergi praful. Ceea ce, de fapt, este un lucru normal, un lucru banal, care ține de minima decență. Este adevărat, cînd ai în istorie un termen de comparație cu un primar care a lăsat orașul împuțit și măcinat de găuri în carosabil (pe motive că nu are: bani, acordul consiliului local, permisiunea legală etc), cînd dai de unul care dă cu mătura, îți crește brusc entuziasmul.

Brașovul are nevoie și de altceva decît de normalitatea curățeniei și florilor frumos aranjate. Are nevoie de un primar care să înțeleagă că obligațiile lui față de urbe și cetățeni de-abia de aici pleacă. Avem nevoie de un primar și de o echipă de consilieri locali cu mințile deschise către progres. Către contacte și contracte cu marile capitale europene. De un primar care să trateze de la egal la egal cu omologii săi din Milano, Munchen, Manchester, Marseille, Madrid. Unul care să aducă Brașovul în prim-planul real al continentului, nu care să piardă calificările pentru Capitala europeană a culturii. Unul căruia cultura să îi fie la îndemînă, să o cunoască în toate detaliile sale contemporane, cu componentele clasice, dar și cele de underground. De un primar care să împingă Brașovul într-o nouă etapă a dezvoltării sale. Restul este doar gargară. Un spațiu comun în care minciuna (lor) își dă mîna cu prostia (noastră). Am zis!

Cornelius POPA

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.