Mamaia, Jupiter, Neptun, Olimp…

Călătoria de-a lungul coastei trebuie să înceapă de undeva, așa că e bine să pornești de la Salerno. Dacă ajungi în zonă cu mașina personală, sfatul meu este să nu te dai breaz șofer pe șoseaua ce se unduiește săpată în stâncile ce se ridică nebunește din mare. Fii atent, vei auzi claxoane puternice. Sunt autobuzele și camioanele care te avertizează de după curbă, că vin și trebuie să le faci loc. Altfel, te vei trezi cu ditamai autobuzul în față și vei da cu spatele de o să te saturi (am văzut niște dulapuri de mașini în situația asta și ghici ce număr aveau? Exact! RO!) Deci nu fi șmecher! Răbdare, căci cei 40 de kilometri de la Salerno la Positano, nu se fac in 20 de minute. Ai de admirat orașele verticale în partea dreaptă și albastrul infinit al Mediteranei în partea stângă.

Respiră aerul zonei și bucură-ți privirea cu grădinile terasate în care cresc livezi de cedri (niște lămâi babane, cam cât un pepene galben, care au coaja groasă și dulce amăruie, iar miezul atât de zemos și parfumat…numai bune de făcut Limoncello), pinii cocoțați pe te miri ce stâncă ițită de după vreo casă, admiră înghesuiala „ordonată“ haotic a caselor ce parcă se țin în brațe ca să nu cadă-n mare. Și mai aruncă-ți un ochi de la înălțimea șoselei, acolo jos pe mare, unde strălucesc în soare bărcile celor ce se bălăcesc în apa transparentă și caldă. Toată costiera, perla sudului și mândria oricărui napoletan, este presărată cu localități mici și prietenoase, vârâte în câte o falie de stâncă de mâna unui creator grăbit parcă să le ascundă de un Neptun nebun.

Străzile sunt inguste, de abia se strecoară câte două mașini, iar unele sunt sunt fix cât trece un om, nu prea gras. Aceste „vicoli“, formează adevărate labirinturi și doar un localnic va ști să le străbată în viteză fără să se piardă. Prima oprire pornind din Salerno e la Vietri sul Mare, unde industria ceramicii artizanale este la ea acasă. Imposibil să nu pleci de-acolo măcar cu un platou pictat manual, cu motive specifice costierei: lămâi, pești, ramuri de măslini sau peisaje cu localitățile din zonă. Apoi, urmează Cetara, primul loc în care au debarcat pirații Saraceni pentru a crea o bază de unde să pornească atacurile vaselor mari din golful Amalfi.

La Cetara, capitala mondială a tonului (peștele), musai să-l gustați într-unul din restaurantele din port și pentru acasă să luați o sticluță cu sirop de anșoa. Da. Sirop de anșoa. Mergând mai departe, șoseaua te portă prin Erchie, la Maiori, oraș de care aparține. Maiori este ceva mai mare, puțin mai aerisit și cu plaje mai generoase ca spațiu. Fratele mai mic este Minori, la doar un kilometru distanță. Dacă îți place să mergi pe jos sau cu bicicleta, distanțele din costieră nu sunt o problemă. Deși dacă o iei la pas între localități, se prea poate să se oprească cu mașina lângă tine diverși napoletani care să se ofere să te ducă până mai încolo (e dubios să mergi în plimbare pe națională, chiar dacă e trotuar).

Cum ieși din Minori, două curbe mai departe ești în Tramonti, iar de aici poți urca în vârful muntelui ca să vizitezi Ravello (un loc absolut fantastic, unde nobilii antici și-au construit vilele luxoase). La Ravello, trebuie să mânânci un bombollone (o gogoașă umplută cu cremă de-ți curge până la cot când muști din ea) lângă Dom. Apoi să-ți închipui că ești foarte bogat și că ai cel puțin Villa Cimbrone sau Villa Ruffolo. Sau dacă ești romantic, acolo e locul potrivit să dai „inelul“. Dacă mai nimerești și în timpul festivalului de muzică clasică, succesul ete garantat! Dar, să mergem mai departe pe coastă, căci cobori puțin, urci o leacă, mai iei o curbă și hop apare Atrani. Cea mai mică localitate din costieră. O singură stradă și o singură piațetă unde stau înghesuite vreo 3 restaurante, 2 baruri, un boutique, măcelaria, frizeria, alimentara. Seara nu mai știi care de la ce terasă este și toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Iar de ești turist, fii sigur că te vor ști și pe tine, cum pui piciorul la ei.

De un farmec aparte, Atrani e deseori ocolit de turiștii aflați în graba către Amalfi. E mai bine pe de-o parte… Despre Amalfi s-a tot scris și e de prisos să mai spun că este frumos, fițos și scump. Dar merită toți banii! De neratat înghețata de rodie și lămâie. Până la Positano, trebuie să te oprești la Furore, în golful cu același nume. Peisajul este original, pentru că marea formează un golf intim, unde doar câțiva oameni încap. Iar 10 kilometri mai departe se ridică din mare frumosul Positano. Ca măciulia lui Oblio, îmbrăcată în case chic, colorată de rozul bouganvilliei, cu șnurul străzii coborând șerpuit către plajă. De nedescris în cuvinte. Caută: haine tradiționale, picturi, bijuterii și bea o cafea pe plajă. Poate il vezi pe Richard Gere. E chiar acolo acum. Tu ce mai aștepți?

Karla TITILEANU – decorator Chic Ambient

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply