Necumințenia pământului

• Șase milioane de euro prin subscripție publică își dorește guvernul să strângă de la populație pentru opera lui Brâncuși, „Cumințenia Pământului”. Și mai pune și el cinci. Milioane. De euro. Nu de la el din buzunar, ci tot de la noi. Nu puteau, mă gândesc, să o plătească pur și simplu, fără să mai facă circ, fără spoturi publicitare fumate și răsfumate, fără sloganuri tâmpite?

În țara în care mulți trăiesc din ajutor de șomaj, ajutor social sau alocația copiilor, se trezește o minte luminată din guvern să facă subscripție publică. Și ne cer cam de o franzelă, cam de un corn, de la fiecare. Cam de două țigări. Penibil. Penibil nu pentru că cer de la noi. Penibil pentru că Ministerul Culturii la rectificarea bugetară de anul acesta, a dat înapoi la Guvern ceva mai mult de 25 de milioane de euro. Adică statul are bani! Are dar vrea să mai „stoarcă“ de la noi ceva.

În altă ordine de idei, acțiunea aceasta seamănă cu un sondaj de tip barometru, prin care ei, oamenii de la butoane vor să vadă dacă am depășit granița de simplu popor, spre națiune unită, propunându-ne o mică șaradă populistă. Dar nu am depășit-o! Se vede cu ochiul liber.  Și nu am depășit-o din cauza lor, a celor care au guvernat în ultimii 27 de ani. Cum sună asta, guvernul României cere oamenilor bani, ca donație, ca în secolul 19? Îi cere să se unească pentru a băga mâna în buzunar în vederea îndeplinirii unui scop comun. Cine? Guvernul care jumulește taxe și impozite de la noi, și ne dă ciuciu înapoi. Păi pentru asta plătim taxe și impozite. Dar știi ceva măi guvernule, măi miniștrilor, ia scuturați voi câțiva subsecretari de stat de pe la ministerele dumneavoastră, ia scuturați câțiva oameni de afaceri care au făcut blatul cu statul, abonați ai bugetelor de stat, să vedeți cum cad pe jos bani de câteva „Cumințenii“ în câteva ore. Bani care sunt tot ai noștri!

În schimb, problema e alta. Mult mai gravă. Suntem noi un simplu popor sau națiune unită? Mai de grabă popor. Adică o sumă de indivizi care vorbesc aceeași limbă și au obiceiuri comune, așezați într-un areal geografic. Iar particularitatea noastră, ca popor, ar fi coeziunea doar în fața unui pericol mare, imediat. În rest avem treabă cu capra vecinului. Nu are nimeni interesul de a ne transforma într-o națiune. Pentru că o națiune este complicat de prostit și de furat. Să exemplificăm căteva diferențe între națiune și popor. Poporul înjură printre dinți în traficul aglomerat. O națiune cere socoteală cu voce tare primarului,  ministrului de resort și guvernului. Poporul se roagă să nu moară indivizi în spitale de infecții nosocomiale. O națiune cere soluții imediate pe această temă.

Poporul stă cu frica în sân și cu capul în pământ în fața autorităților statului, că dacă deranjezi „vin ăștia și îți găsesc ceva, și dacă nu găsesc inventează ceva, oricum te înfundă“. În fața unei națiuni, autoritățile statului respectă cetățeanul cinstit și nu-l șicanează. La noi nu se pune problema așa, ca în cazul unei națiuni. Incapacitatea de a vedea mai departe de un metru în fața ochilor este dată de lipsa de coeziune a grupului de indivizi. Și asta este raiul guvernanților. Un cetățean simplu nu are vocea suficient de puternică în fața autorităților, dar un grup da. Preferăm să ne batem pe locuri de parcare, să ne șicanăm în trafic, să ne zgâriem mașinile, să ne ridicăm ștergătoarele de parbriz sau să tăiem cauciucuri, să ne înjurăm în gura mare unii pe ceilalți, decât să ne unim și să punem presiune pe autorități. „Asta este!“ și „Așteptăm vremuri mai bune“, spunem mulți dintre noi. Că doar de aia îi plătim, și de aceea existăm, ca să ne abuzeze, și noi ne obișnuim cu ideea, căutând o scăpare.

Un alt exemplu, strigător la cer de data aceasta, ar fi cel al abuzurilor de la Pungești din decembrie 2013, abuzuri ale autorităților statului prin intermediul jandarmeriei. Abuzuri grave, care s-au soldat cu răniți din partea populației, și cu încălcarea gravă a drepturilor civile, cu acordul guvernului și al ministerelor de resort. „Un“ popor doar a pus imagini pe Facebook, și a ieșit slăbuț în stradă, fără a reuși să schimbe soarta explorării gazelor de șist în localitate. O națiune lua cu asalt guvernul, pentru că cetățenii liberi sunt abuzați de organele statului. Într-un stat cu conștiință națională, abuzurile statului sunt stârpite din fașă, iar guvernanții privesc cu respect către națiune. Cu respect și cu frică!

În concluzie aș putea spune că extratereștrii ăștia care ne guvernează, împreună cu clasa politică plină de tupeu și de o nesimțire demnă de Cartea Recordurilor au acoperit și dimensiunea milogeli în relația cetățean – stat. Noi suntem pentru ei „Cumințenia Pământului“. Stăm cuminți, în curul gol, cu bărbia pe genunchi și nu avem nici o nevoie. În curul gol am fost, în curul gol suntem și acum. Și probabil în curul gol o să fie și următoarele generații. Pentru că ne-au jumulit și furat sistematic și acum fac chetă. Ăsta da comportament de borfaș! Fac chetă ca borfașii în cărciumă pentru un pachet de țigări, având bani în buzunar, bani încasați de pe găina pe care ne-au furat-o mai devreme. Și noi, POPORUL dezbatem cu voce scăzută, cuminți și oarecum bucuroși că nu ni le-au furat pe toate, pe la colțuri, pentru că noi NAȚIUNEA suntem incapabili să devenim NECUMINȚENIA PĂMÂNTULUI și să le administrăm exact ceea ce merită. Adică un șut în cur!

Dan VÂJU

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.