Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Cumințenia Pământului

Înainte de colecta făcută de Guvernul României pentru a cumpăra „Cumințenia Pământului“ nu auzisem în viața mea de această sculptură, nici acum nu știu prea multe detalii despre ea. Nu pot să spun că sunt un fan al lui Brâncuși, nici măcar al sculpturii ca artă, nu am deschis niciodată o carte și nici nu am fost interesat despre această latură a culturii. Nu este pentru mine.

Nu m-a interesat nici măcar de ce Guvernul României a vrut să cumpere această sculptură, mi s-a părut ridicol îndemnul că Brâncuși trebuie adus acasă, atât timp cât nu suntem în stare să avem grijă de „Poarta Sărutului“ sau de „Coloana Infinitului“, unde hoarde de nesimțiți și-au scrijelit trăirile de moment, fără ca Statul să ia vreo măsură.

La început am fost chiar iritat de colecta inițiată de Guvernul României, mi s-a părut hilar ca Statul român, pe care eu îl consider unul asupritor la adresa contribuabililor săi, să aiba tupeul ca tot de la acești oameni să ceară bani. Pare ridicol, suma de cinci miloane de euro care trebuia strânsă nu reprezintă nici măcar o zi de furt din bugetul statului, un drum județean cu licitația trucată sau niște licențe cu prețul umflat, de ce să o ceri tot de la pensionarii săraci, de la angajații prost plătiți sau de la firmele asuprite de Fisc?

Nu am putut înțelege ce a fost în mintea celor care au fost de acord cu lansarea și promovarea acestei campanii, cum au crezut ei că poporul român nu-i va stigmatiza pentru tupeul de a le mai cere bani în plus.

Apoi mi-am spus că dacă toți avem o astfel de atitudine nu se va întâmpla nimic bun vreodată în țara asta și am donat 100 de lei. A fost ca atunci când joci poker, ai o pereche mică, știi că nu vei câștiga niciodată dar mergi cu sec doar ca să-i dai o palmă adversarului și să-l verifici dacă minte sau nu și cât o poate duce cu minciuna. Știu că nu se va schimba nimic prea repede, dar trebuie să avem speranță, mi-am spus când am apăsat butonul de confirmare a plății.

În ultimele zile ale campaniei am văzut ceva minunat, chiar o schimbare, un lucru care nu s-a mai întâmplat de mult timp la noi, toată lumea a început să doneze. Unii ca să își facă publicitate, alții poate chiar au crezut, fiecare cu motivul lui, dar ce este important este că s-a creat o emulație și pe toți ne-a încercat o trăire pe care o credeam uitată, solidaritatea.
În plus, dacă până și Ambasada Rusiei a reacționat, chiar și în modul total neinspirat în care a făcut-o, la această colectă, înseamnă că a însemnat ceva.

Nu știu ce se va întâmpla cu „Cumințenia Pământului“, știu că nu s-au strâns banii necesari, părerea mea este că Guvernul ar trebui să facă o rectificare bugetară și să o cumpere, câteva milioane de euro nu înseamnă nimic pentru ei plus că părerea populară simt că este pentru cumpărarea ei. Dar aspectul cel mai important cu care rămânem în urma „Cumințeniei“ este solidaritatea, am simțit că distanța dintre noi a început să scadă, nu ne mai unim doar atunci când mor oameni.

Cred că solidaritatea trebuie să fie misiunea noastră, să ne gândim că toți vrem să trăim în această țară unde degeaba avem unii mașini și haine scumpe dacă mergem pe străzi mizerabile și cei de lângă noi sunt tot mai săraci.

Sorin BÂSCĂ

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...