Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Impozitarea „talentoșilor”

Românilor le place să fenteze datoriile, mai ales pe acelea către statul care „trebuie să le dea”. Desigur, impozitele și taxele – americanii zic că de fisc și de moarte nu scapă nimeni – reprezintă un subiect frecvent abordat. Acum, nu mă voi referi la impozitare și taxare, la șmecheri care nu plătesc, la fiscalizările absurde etc. în general, ci doar la un caz care m-a luminat asupra unei atitudini care depășește cadrul subiectului dar spune mult depre modul de a gîndi, cu totul și cu totul original, specific rrromânesc, ca să zic așa.

Rrromânul dezbate oriunde și este gata să-și dea cu părerea despre orice, cu o energie și un aplomb demne de cauze mai importante. La și în piață, la cozile care „mai este“, la cafenele, mai nou, la locul de muncă, la saună, cei care își permit, la radio, la televiziune, cei care se trezesc cu un microfon sub nas sau sînt analiști, deontologi, specialiști… mă rog, cam oriunde se nimerește să poată cuvînta…

Discuția care m-a determinat să îmi dau și eu cu părerea s-a desfășurat într-un salon de spital – emblematic pentru sistem, cu bolnavi și vizitatori claie peste grămadă – fiind declanșată de o „doamnă“, plină de aur, zgardă la gît, cercei de i se bălăngănea capul, brățări, ceas corespunzător, cît o ceapă etc. Aceasta, în timp ce, în vizită fiind, își înfunda bărbatul cu găluște cu prune, după „nește“ mici aduși fierbinți, „are și diabet, da a poftit, că ăștia îl lasă să moară dă foame!“, dîndu-i pe furiș și să tragă dintr-o sticloanță, s-a dezlănțuit dintr-odată și cu voce tare, spumegînd de indignare, s-a lansat într-un atac furibund împotriva judecătorilor, procurorilor, celor de la fisc și care or mai fi fost, că era supărată pe toată lumea, pentru că îl chinuie pe un mare manelist, mic de stat dar cu Ferrari și viloi, tîrăndu-l prin tribunale pentru că nu și-a plătit impozitele.

Atît le-a trebuit celor de față pentru ca să se dezlănțuie. Mai fiecare și-a adus aminte de cum îl jefuiește statul, mulți se întrebau unde se duc banii, unul chiar fluturînd un pachet cu „pempărși“ și o pungă cu medicamente aduse de acasă, opiniile înclinînd înspre a „compătimi“ cu vedeta, căci cei care încercau să aducă în dezbatere euroii lipiți pe frunte, ceasurile, bijuteriile, viloaiele, mașinile de lux, aroganța chiar, au fost brutal puși la punct de cucoana care declanșase „dezbaterea“.

Asta la timida încercare a unui combatant: „Da ei de ce să nu plătească?“ Răspuns scurt, apăsat „PENTRU CĂ EI CÎNTĂ CU TALENTUL LOR!“ Alte argumente, ale celor mai puțin gălăgioși, care au adus în atenție nume de mari actori, unii trecuți recent, în serie și săraci, la cele veșnice, muzicieni, cîntăreți de operă, artiști plastici, scriitori, au atras o altă „zicere“ apăsată, agresivă: „Lasă-ne cu milogii ăia care se plîng tot timpul că n-au, că dacă ar avea talent ar arunca lumea cu bani în ei…Să muncească și ei, azi la o nuntă, mîine la un spectacol în piață…la un botez, la alte paranghelii…că ei (adică posesorii de talent) nu refuză pă nimeni… nu fac mofturi intelectuale…“

Aici mi-a venit în minte lumea lui Marin Preda, de a cărei mentalitate – asta este încremenirea acestui popor, chiar dacă pare că s-a mai spălat – nu ne putem desprinde, ca nici de locul rușinos ocupat în Europa, adică ultimul, ținînd cont de indicatorii consumului de cultură generală dar și de nivelul de cultură politică și civică. Lumea bietului copil, Niculae, cel care CITEA, ADICĂ NU FĂCEA NIMIC, căruia tatăl îi tăia brutal o încercare de „sensibilizare“:„ȘI DACĂ N-AI SĂ MAI CITEȘTI, CE!“ O lume a „talentoșilor“ și „talentoaselor“ care nu plătesc impozite…ȘI CE? „HAVEM TALENT“ și asta ne ajunge…

Eduard HUIDAN

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...