Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Că care cultură, tovarăși?

„V-am teatru, vi-l păziți

Ca pe un lăcaș de muze

Cu el curînd veți fi vestiți

Prin vești departe duse

În el năravuri îndreptați,

Dați ascuțiri la minte,

Podoabe limbii noastre dați

Prin românești cuvinte“

Versurile de mai sus îi aparțin lui Iancu Văcărescu și le-a făcut rostire la inaugurarea primului teatru în limba română, la București, la Cișmeaua Roșie, la anul de grație 1819. Acum sîntem în Brașovul anului 2016, la 197 de ani de la acel moment, iar versurile lui Iancu Văcărescu sînt cel puțin tot atît de adevărate ca acum două vecuri. Înființat în 1946, exact cu 70 de ani în urmă, teatrul brașovean ar fi trebuit să fie un reper fundamental al culturii brașovene. Un lăcaș care, în umbra celor două măști – cea plîngîndă și cea rîzîndă – să ne ajute să acumulăm noi repere ale cunoașterii și noi valențe ale con- științei.

„În el năravuri îndreptați/ Dați ascuțiri la minte“, zicea poetul. Și ar fi multe de spus despre menirea teatrului și despre ce reprezenta el în conștiința publică pînă și în anii de dictatură. Cei care au văzut „Mormîntul călărețului avar“ al lui Dumitru Radu Popescu sau chiar „Canguri din import“ al Gabrielei Cerchez ar avea ce spune. La ora actuală, teatrul brașovean suferă. Nu de azi, nu de ieri, ci de ceva vreme. Criza acum declanșată de discutabilul concurs pentru rolul de manager al lăcașului de cultură reprezintă doar vîrful icebergului. Este o criză care a tot fost rostogolită de niște ani buni încoace. Și care a acumulat diverse tensiuni. Dar nici despre aceste tensiuni nu inten- ționez a scrie azi. Ci doar despre faptul că la teatrul Brașovului există o criză. Că un număr oarecare de actori protestează. Puteau fi toți sau putea fi numai unul singur. Pentru mine, ca și consumator de cultură, este la fel de relevant.

Aici, la teatru, este o problemă. Una mare, deloc de neglijat. O problemă asupra căreia ăi de conduc comunitatea ar fi trebuit să se aplece de ceva vreme. Nu pentru a o dezamorsa de dragul aparențelor, ci pentru a rezolva o problemă de fond, așa cum a fost rezolvată ea inclusiv la nivelul Operei Române din București: cu delicatețe, cu competență, cu grijă maximă față de actul cultural. Sincer să fiu, nu știu și nici nu vreau să știu dacă dreptatea este de partea protestatarilor sau de partea docililor.

Știu doar – și asta vreau să știu – că eu, brașoveanul, sînt marele nemulțumit și eu ar trebui să fiu marele și unicul protestatar. Asta pentru că, prin proasta gestionare a chestiunii teatrului, eu, brașoveanul, sînt văduvit de actul de cultură. Eu, brașoveanul. Iar eu, acest brașovean vădit lovit în dreptul meu la cultură, am OBLIGAȚIA de a fi nemulțumit și am OBLIGAȚIA de a da de pămînt cu cei care gestionează comunitatea prin votul meu și pe care îi doare undeva de teatrul meu. Și aici nu pot avea decît două ipotetice explicații.

Prima – că habar nu au, nu sînt capabili să înțeleagă noțiunea de cultură. Îi depășește fundamental, îi complexează și atunci o dau la spate, o vîră sub preș. Asta, ipotetică ipoteză, ar fi varianta tragică. A doua, la fel de ipotetică, este cea ce ține de vigilența politică: teatrul este cel care dă, vorba poetului, ascuțiri la minte. Trezește conștiințe. Îmbibă comunitatea în cultră. Îi face pe oameni să pună întrebări și să nu mai accepte orișice răspunsuri. Și atunci, pe model enkavedist, îl țin în criză și îl paralizez pentru a bara dreptul omului la cultură, la deșteptare de conștiință, la întrebări legitime. Legitime și tăioase. Ține de inten-ția conducătorului de a-i ține pe cei conduși săraci cu duhul căci neștiutorii vor fi fericiți. Și ușor de condus. Iar conducătorul își ține turma în staul, fericită că are ce paște. Exact asta este și diferența. Fără cultură sîntem doar o turmă fericită într-un staul. Cultura, sub oricare dintre formele ei, ne diferențiază de bovin.

Am zis!

Cornelius POPA

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...