Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

CETA, un eșec de proporții

După Brexit, tratatul de liber schimb UE – Canada se certifică a fi al doilea imens eșec al Uniunii Europene. Două rateuri  monumentale într-o unitate de timp extrem de scurtă. Dincolo de acest dublu eșec al diplomației europene, Brexit/CETA vin, de fapt, să certifice că Uniunea Europeană și-a atins limita maximă a potenței sale. A sistemului ei de organizare și funcționare așa cum a fost gîndit și creat de patres conscripti ai Uniunii (adică, pentru a păstra analogia cu celelalte state unite, părinții fondatori).

Sistemul este în sine defect. Bolnav. Acordul liberului schimb cu Canada îi dă exacta sa măsură. După negocieri care au durat ani grei, ajunge ca un lider mărunt, mai exact socialistului Paul Magnette, preşedintele regiunii Wallonia să zică nu. Și nu în timpul negocierilor, ci taman la momentul semnării acordului. Și nu a rămas și pentru Canada și pentru UE.

Mai mult, dincolo de eșecul diplomatic, cu acest CETA, Uniunea Europeană își trece în cont, mai grav, un eșec de credibilitate. Pentru că, pe precedentul astfel creat, nimeni nu va mai avea nici o bază, nici un pic de încredere, în a demara și finaliza negocieri cu Uniunea. Un mandat dat de șefii de guverne și de state din UE este dat peste cap, anulat efectiv, de votul pe dos al unui șefuleț de regiune europeană care se pune pe copitele dindărăt după ce reprezentanții celor 28 de state membre semnaseră și așteptau doar ceremonia oficială. Or, în acest context, devine fundamental legitimă întrebarea dacă marile proiecte ale UE mai pot fi fiabile. Dacă nu sînt lovite de nulitate, în chiar momentul fructificării lor, de vreun reprezentant al curentului anti UE, extremist sau mai știu eu de care.

A susține că blocarea acordului CETA de către socialistul valon este o strălucită victorie a democrației absolute promovată de Uniunea Europeană, este, desigur, o aberație. Și o contradicție de termeni, căci sensul democrației este categoric altul. Veto-ul utilizat de Magnette se duce, mai degrabă, în zona anarhismului.
CETA este un al doilea moment semnificativ în care mecansimele uniunii dau dovadă de majore disfuncții și paralizează sistemul. Realitatea nu își are rădăcina în libertatea absolută ci exact în opusul ei. Negarea tratatului de liber schimb cu Canada (și implicit cu SUA, dat fiind că o serie deloc de neglijat de mari companii americane sînt înregistrate în Canada) anunță o victorie exact a gîndirii anti-liberale și anti-democratice. Aici, socialistul valon a impus voința curentului nu neapărat anti-american, cît a curentului de dereglementare în domeniul finanțelor și economiei (adică a liberalismului de tip american). Este adevărat, veto-ul exercitat de socialistul valon sună a „yankee, go home“ Dar, în fapt enunță o puternică creștere a stîngii europene, o stîngă care seamănă tot mai mult cu cea a anilor 60, influențată de Kremlin, cu puternice finanțări externe (vă mai amintiți de povestea „Profiro“?). Și, tot ca în anii 60, influența de extremă stîngă nu apare în spațiul est-european, ci exact în cel vestic. În inima puternicului bastion anti-comunist al continentului.

De unde rezultă indubitabil că rațiunea geopolitică a înființării Uniunii Europene este de mult apusă. Și, pe cale de consecință, actualul context, în care Uniunea Europeană dă rateuri în problematică majoră a momentului, nu poate duce decît la o unică reacție a celor peste ocean: la ce bun să mai finanțeze securitatea Europei, la ce bun să mai pună umărul la consolidarea economică a blocului UE, din moment ce, în numele unei așa-zise doctrine a revenirii la statele națiune, vest-europenii trîntesc ușa în nas americanilor și o deschid, larg, Moscovei…

Cornelius POPA

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...