Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Popor bolnav, vorbește mult la telefon

Mă plimbam prin Centrul Vechi al Brașovului cu cîțiva colegi din Olanda, Belgia și SUA, veniți la un seminar, care avusese loc la București, legat de mass-media din România, cea care a reușit să piardă capitalul de credibilitate din anii 90, aliniindu-se, din cauza presiunilor economice ale celor dornici să facă dintr-un „cîine de pază” unul de circ, dar și prin ușurința cu care ziariștii, cu mai multă sau mai puțină notorietate – s-au vîndut grupurilor de interese, politice, de afaceri, chiar unor personaje „potente” dar dubioase din spatele acestora trimițînd ”libertatea de expresie” într-o zonă de unde cu greu mai poate fi resuscitată. Acesta este însă un alt subiect.

Oaspeții s-au arătat încîntați de Brașov – și despre Capitală au avut cuvinte bune, inclusiv legate de „monstruozitatea“ care considerăm că ar fi Casa Poporului, făcînd chiar, ca într-un joc un plan de exploatare care ar putea aduce venituri serioase – încercînd să înțeleagă cîte ceva din spiritul orașului… Iscoditori, normal la oameni de presă, m-au bombardat cu întrebări dar au și tras unele concluzii…interesante.

Mă opresc asupra uneia dintre ele, care m-a și „stimulat“ să scriu rîndurile acestea. Surprins de numărul mare al farmaciilor și al magazinelor de telefonie mobilă, unul dintre ei a tras o concluzie: „Voi, românii, sînteți un popor bolnav care vorbește mult la telefon!“ Orice replică ar fi fost de prisos, deși cuvintele lui păreau o glumă. Oricum, făcută fără răutate, ca o constatare a unei stări de lucruri din zona absurdului. Am făcut un inventar și am constatat că în zona veche a Cetății, cea turistică, funcționează vreo zece farmacii și mai multe magazine unde firmele de telefonie mobilă se bat în oferte.

Mirarea oaspeților privind cauzele pentru care rezistă și nu dau faliment era una legitimă. Mai tîrziu am reflectat asupra constatării făcute, ca să zic așa, din afară. Mărturisesc că m-am îngrozit. Doar din ceea ce am rememorat că se întîmplă în alte zone ale orașului în care parcă a plouat cu farmacii și show-room-uri de telefonie mobilă, bașca unitățile de depanare, încărcare cartele etc. Mi-a venit în minte o stație de transport în comun, din apropierea unei mari fabrici, „TRACTORUL“, care a fost, normal, rasă, ca alte „mormane de fiare vechi“, unde am numărat cinci farmacii! Toate, prospere! Sîntem chiar atît de bolnavi?

Habar nu am dar consumul de medicamente este, se pare, „acoperitor“. Dincolo de rețete, compensate sau nu, în mod categoric, „grosul” vînzărilor îl reprezintă uriașa ofertă de leacuri pe care românul le poate achiziționa „la liber“ și pentru care se face o reclamă agresivă, iresponsabilă. Reclamă care îi împinge, mai ales pe cei lipsiți de mijloace sau exasperați de ceea ce se întîmplă într-un sistem sanitar aflat în comă, să încerce să se trateze singuri. Eventual să se și opereze singuri, dacă ar fi să mă refer la deficitul de medici, oficial de vreo 12.000. La care se adaugă 28.000 de asistente și infirmiere, 15.000 de asistenți sociali etc.

Sînt țări în care reclama la toate produsele care nu necesită rețete – știți „versurile“ cu „acesta este un produs care… citiți… adresați-vă medicului“ etc. – au fost interzise! La povestea asta adaug traficul criminal, cu rețete pentru morți sau pe actele unor pacienți vii, decontările false, de milioane și, nu mai insist, toate modalitățile penale de umflare a profiturilor. Plus…cosmeticele…

Acum, cică se fac și cursuri „rapide“ de ajutori de farmaciști. Cît despre telefoane, ne-am transformat în niște maimuțe care tastează tot timpul, adăugate celor cu telecomandă. Chestie de cultură! Oricum ele sînt utile în „cealaltă Românie“ de unde „băștinașii“, majoritatea bătrîni și bolnavi, își sună copiii sau rudele de la oraș să le trimită „leacurile“ despre care au aflat de la televizor. Chiar dacă au buda în spatele casei și nu au canalizare, au telefoane! În rest, sporovăiala fără rost a unui popor lipsit de alte preocupări.

Da, sîntem un popor bolnav, care vorbește mult la telefon! Așteptăm, desigur, medicamentele care ar putea să ne vindece. Fără rețetă! Cît despre oaspeții mei, ei s-au reorientat de la Casa Poporului spre niște afaceri mai sigure, cu rețele de farmacii și telefoane mobile. Sau spre o fabrică de antibiotice, că tot sîntem cei mai mari consumatori din Europa…

Eduard HUIDAN

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...