Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

România uscată

Mai zilele trecute, o știre mi-a dat fiori pe șira spinării. Nu o crimă îngrozitoare, nu un dosar DNA doldora de fărădelegi cuantificate la zeci de milioane de euro și nici măcar cîștigarea alegerilor pentru Casa Albă de Donald Trump. Deși, dacă mă gîndesc bine, este vorba despre o crimă atroce.

Și iat-o: în România secolului XXI există mai puțin de 300 de librării (de fapt, exact 260), din care 80 se află doar în Capitală. Adică, celelalte 265 de orașe (și municipii) și 2.700 de comune (adică peste 13.000 de sate) își împart vreo 180 de librării. De fapt, mai puține. Nici o comună din România nu mai are librărie, iar județul Teleorman este lipsit de orice fel de magazin de carte. Alexandria, Zimnicea, Videle, Turnu Măgurele sînt doar cîteva exemple de orașe despuiate de librării. În Slobozia și în Slatina există doar cîte une singură.

Aceasta este starea de fapt. Și aceasta este și crima. De un sfert de secol încoace, România face pași mari și constanți spre analfabetizarea populației. Lectura a devenit o stare de excepție.

Pentru copii, adolescenți și tineri, cititul – și mă refer la majoritate, lăsînd excepțiile cu bună știință la o parte – este o necunoscută. Cartea de povești, romanul de dragoste ori cel de aventuri au fost înlocuite cu tableta, calculatorul sau telefonul zis și smart. Pentru adulți, cartea a fost dată la gunoi de televiziunile comerciale care au inventat pseudovedete și au promovat cu anasîna tot felul de pițipoance, maneliști, interlopi. Așa că nu are nici un sens a ne mai mira că, în această România a secolului XXI, analfabeții (și/sau semianalfabeții, adică cei ce știu cît de cît să citească niște cuvinte și chiar să le și scrie) a atins cote alarmante. În rîndul populației școlare, analfabetismul funcțional a ajuns la un alarmant 42%. Este vorba despre acei elevi care nu sînt în stare să facă raţionamente elementare, nu ştiu să folosească operaţiile matematice elementare când se confruntă cu o situaţie din viaţa de zi cu zi. Care stau în bănci ore înşir şi învaţă pe de rost definiţii, formule şi alte lucruri pe care nu vor şti apoi să le folosească niciodată. Mai copiază la un test, pentru că ştiu să citească, mai beneficiază de indulgenţa profesorilor şi trec clasa, an după an.

Mai sînt în această Românie a secolului XXI și peste 250.000 de cetățeni care nici măcar nu sînt capabili să se semneze și care efectiv pun degetul ca semnătură. Adică 6% din populația României. Doar că toate aceste date și statistici nu au nici o importanță pentru cei care, de mai bine de un sfert de secol încoace, conduc destinele acestei țări. Statul nu se implică cu absolut nimic. Nici în procesul educațional, pe care doar îl mimează, nici în cel cultural pe care îl sfidează. Guvernele României post-decembriste nu vor să înțeleagă faptul că lectura este motivată de necesitatea de instrucţie și educaţie care sînt impuse de nivelul de dezvoltare al societăţii. Nu vor să înțeleagă că într-o lume în care instrucţia, educaţia şi cultura nu oferă nici o recompensă, ci mai degrabă insuflă un sentiment de izolare, consumul de carte este descurajat. Că este intens încurajată îndobitocirea populației. Și atunci nu trebuie să te mai miri că în cele 2700 de comune și 265 de localități urbane din România mai există doar 260 de librării. Că România se usucă prin incultură și analfabetizare. Că Fahrenheit 451 devine o realitate. Nu prin pompierii care ard cărțile (dar cîți oare au mai citit romanul lui Ray Bradbury?) ci de guvernanții care incinerează o întreagă națiune prin brînciul dat spre incultură. Am zis!

Cornelius POPA

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...