Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Primarul Scripcaru și „Hora dracilor“

• Sub titlul „A început hora dracilor”,  ziarul „Curentul“ din 16 decembrie 1937 prezenta mai multe știri despre incidente electorale, într-o campanie în care se punea perpetua întrebare: vin alegerile, cine și cum le va câștiga. Această întrebare, precedată de cea a „cetățeanului turmentat” a lui Caragiale: „Eu cu cine votez?”, ne preocupă pe mulți dintre noi, acum,  în plină campanie electorală

În perioada interbelică se puneau aceleași întrebări iar partidele politice răspundeau prin programele lor la guvernare, programe de care, de multe ori, uitau a doua zi după ce ajungeau la putere, astfel încât presa vremii a tras concluzia că se mințea pe toată linia, cu îndrăzneală dar și cu o naivitate inconștientă, pe măsura „adrisanților“.

Fără îndoială, nici atunci nu lipseau „fripturiștii“, numiți și „aviatori politici“, personaje imorale și nerușinate care sunt, chipurile, permanent în slujba poporului, prin intermediul partidului aflat la guvernare, în tabăra căruia au trecut la timp pentru a sluji interesul personal și de partid, proclamat ca fiind  interes național.
Orice asemănare cu situația de astăzi este pur întâmplătoare!?

La fel de „întâmplător“ – asemănător este și falsificarea rezultatului alegerilor prin mijloace din cele mai diverse și neașteptate, printre care votul decedaților, votul multiplu, convingerea alegătorilor după principiul conform căruia un pumn aplicat în obraz valorează mai mult decât zeci de discursuri și programe.
O modalitate, considerată infailibilă, de determinare a alegătorului sărac din satele și comunele patriei de-a vota cu cine vrea primarul localității o constituie „caietul datornicilor“ din magazinele universale din acele localități. Prin intermediul acestor caiete se ține evidența datornicilor, adică a cetățenilor săraci care cumpără pe datorie și pe care o achită când primesc ajutorul social.

Cercul vicios constă în faptul că, de multe ori, între plătitorul ajutorului social și a altor ajutoare (bon de lemne etc.) și proprietarii magazinelor este o legătură directă astfel încât, la plata ajutorului, se achită mai întâi datoria și, pe cale de consecință, datornicul începe luna din nou fără bani, fiind permanent dependent de „binefăcătorii“ săi.

La plata ajutoarelor de orice fel de către primar solicitantul trebuie să prezinte cartea de identitate pe care se aplică timbrul „votat“, întrucât cărțile de alegător există dar nu se folosesc.

Astfel, cetățeanul știe că este verificat dacă a fost sau nu la alegeri, iar dacă favoritul primarului nu obține voturile necesare, atunci „adio“ vânzare pe caiet, „adio“ bon de lemne, ș.a.m.d.

Amănunte despre această procedură „democratică“ se pot obține în trenurile personale, mai nou numite „Regio“, care leagă  Brașovul de comunele înconjurătoare în care locuiesc concetățenii noștri defavorizați.

După scrierea acestor rânduri am recitit un articol, publicat de Pamfil Șeicaru în „Curentul“ din 18 iunie 1932, din care citez: „Democrația electorală – s-a spus de atâtea ori – este regimul în care cetățenii ispășesc în calitate de contribuabili, greșelile săvârșite de ei în calitate de alegători. Până acum am dormit așa cum ne-am așternut; mâine ne vom spânzura așa cum singuri ne-am pregătit ștreangul“.

Totodată, mi-am amintit de „drăcușorul de Brașov“, reales în vara anului 2016 pentru a patra oară care a promis, în timpul campaniei electorale, că în noul mandat va „rezolva“ construcția aeroportului, ceea ce nu a făcut în cei 12 ani de mandate succesive și glorioase.

Iată însă că, la doar o lună de la realegere, a trimis o adresă către Consiliul Județean Brașov prin care solicita lămuriri cu privire la situația  juridică a terenului pe care se va construi aeroportul întrucât acesta, nefiind în proprietatea municipiului Brașov, nu va putea cere Consiliului Local alocarea de fonduri pentru construirea obiectivului.

Cum rămâne, drăcușorule, cu promisiunea fermă, necondiționată, din timpul campaniei electorale?
Rămâne cum a spus regele Mihai, referindu-se la unele afirmații ale lui Hitler: „Dacă spui minciuni mici, destul de des, nu te crede nimeni, dar dacă trântești o minciună mare cât toate zilele, atunci se găsesc destul de mulți gata să te creadă“.

Arnold UNGAR,
Avocat

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...