Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Psihiatria

• Citesc săptămâna trecută un interviu acordat de un psihiatru unei publicați on-line. Mi-a atras atenția următorul text – „Dacă socoți societatea ca o fracție, atunci o să observi la mijloc un strat subțire, care e al oamenilor normali

Crucea normalilor e că sunt foarte puțini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus și în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populație suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalității, pentru psihopați, care au ocupat toate posturile-cheie în țară. De aia nu avem sănătate mentală în țara asta, că populația se împarte în mare măsură între opresori (psihopați) și oprimați (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaște? Cea mai gravă consecință a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecția umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă“.

Adevărat sau fals? Înclin să zic că este adevărat. Pentru că dacă mergem pe stradă, în parc, la supermarket nu vedem pe nimeni zâmbind. Toată lumea pe care o întâlnim pare cuprinsă de o transă continuă, într-o tranziție de viață perpetuă. Probleme, probleme și iar probleme. La muncă, acasă, pe stradă. Iar cei care sunt în posturile cheie de obicei sunt psihopați. Agresori. Suntem în prezența unei societăți axate pe victimă – agresor, unde conceptul de win-win nu pare să se aplice. Doar win-lose. Pe toate palierele. Sexul, puterea și bani sunt scopurile imediate și pe orice căi, indiferent dacă sunt legale sau ilegale. Victima se gândește ce va face mâine, fiind ancorată în experiențele trecutului neplăcut, agresorul se gândește cum să mai facă niște bani, cum să mai obțină niște putere. La serviciu, dacă ai un post în management este de neconceput să nu fii un pic psihopat ca să pui presiune pe angajați, astfel încât să îi transformi în victime obediente. Jocurile de putere și sex sunt la ordinea zilei. Nu contează profitul, nu contează fericirea angajaților, nu contează satisfacția clienților. Nu contează decât sexul, bani și puterea. Păpușarul și păpușile. Și modelul se perpetuează prin copiii noștri. Pentru că văd la noi, și mai apoi în societate „jocurile“. Și aici vorbim nu de comunicare, care e suma gesturilor și a vorbelor cu care dăm exemplu, ci metacomunicare, pentru că deși nu se observă, avem tendința de a utiliza dubla măsură în triada gând – vorbă – acțiune. Părintele care promite și nu se ține de cuvânt, managerul care promite și nu se ține de cuvânt, reclama care promite și nu se ține de cuvânt. Nu mai spun de cei eminamente patologici care ajung în posturi cheie prin Guvern sau prin posturi alese în administrațiile locale. Politicieni pe numele lor.

Suntem ființe înzestrate cu inteligență, emoție și instinct. Fiecare dintre noi avem unul dintre acești trei poli privilegiați. Adică unii dintre noi ne axăm mai mult pe inteligență, unii pe emoție, și unii pe instinct. Și ajungem să plătim tribut unuia dintre poli. Manipulăm sau suntem manipulați. Deseori cădem victimă propriului joc, propriului orgoliu. Stratul de normalitate, de „cap limpede“ din societate este foarte subțire și nu se face auzit. Stratul de normalitate realizează de fapt unde suntem și cât de crâncenă este bătălia, pentru că atât depresivul cât și psihopatul se gândesc în principal numai la ei. Viziunea socială, a binelui comun este tulburată la depresiv pentru că din cauza tendinței lui de interiorizare energia se consumă pe procesele interioare, și este aproape inexistență la psihopat a cărui energie este „cheltuită“ în a manipula, a presa, a acumula.

Ne aflăm în fața unui cerc vicios. A unui „Ouroboros“, un șarpe care-și înghite coada. Personaliatea normală nu se poate dezvolta, nu poate înflori. Ca în pilda semănătorului din Biblie, semințele care cad în locuri aride, neprielnice, duşmănoase nu rodesc. Și aidoma semințelor, la om intervine ratarea. Noțiunile sociale de bun simț, valoare morală, armonie, spirit sunt de neconceput, ele fiind golite de conținut, având doar valoare lingvistică. Performanța socială se măsoară aici și acum în bani, putere și sex.

Dan VÂJU

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...