Cultura la români

Conform unui studiu recent centrat pe analiza fenomenului cultural în România, au ieșit la iveală rezultate deloc liniștitoare la adresa modului în care cetățenii acestei țări participă la actul cultural. Astfel :

  • 63% dintre români nu au intrat niciodată într-un teatru
  • 80% nu au intrat in bibliotecă pentru a lectura o carte
  • 80% nu au participat la un concert într-o filarmonică
  • 25% dintre români considerau cultura ca nefiind ,,prea importantăˮ.

Dacă acestea erau în 2015 reperele consumului cultural în România, ne putem întreba care este perspectiva pentru următorii 4 ani, 10 sau chiar 20 de ani. Este foarte posibil să asistăm, la nivel global, la o schimbare a paradigmei accesibilității fenomenului cultural în rândul publicului dar și a diversificării modalităților de exprimare artistică, în condițiile efectelor globalizării.

Firește că educația primită în școală dar și în mediul familial trasează deseori evoluția fiecăruia dintre noi în sensul cultivării unor gusturi și așteptări în zona culturală. Trebuie să recunoaștem însă că acestă relație educație-cultură a fost confiscată aproape total în perioada comunismului, cultura devenind un instrument de propagandă a vechiului regim și îmbrăcând forma culturalizării de masă, mediocră și chiar alienantă.

După Revoluția din 1989, cultura la nivel național, cel puțin în formele clasice de manifestare, a cunoscut un regres constant, ieșind indirect din preferințele publicului datorită dezvoltării unor factori nocivi și greu de controlat: amestecul politicului și autosusținerea financiară deficitară a instituțiilor de cultură.

Exportul de cultură este destul de timid, deși există unele succese remarcabile în zona de creație cinematografică. Avem actori și interpreți extrem de valoroși pe marile scene ale lumii care se bucură de un prestigiu deosebit dar care nu sunt aproape deloc promovați în țară; mari pictori, scenografi, compozitori, scenariști, balerini ori creatori în zona artei neconvenționale, dar care sunt trecuți într-un cvasianonimat din lipsa unor programe coerențe de promovare mediatică, la nivel național.

În aceste condiții, restaurarea unei conștiințe la nivel individual și național, privitor la faptul că arta și cultura românească autentică reprezintă principalul mijloc de identificare a fiecăruia dintre noi cu istoria și prezentul acestei țări căreia îi aparținem, consider că este imperios necesară.

Soluțiile pe care le-am identificat în scopul sprijinirii culturii și atingerii unor standarde normale într-o țară cu pretenții de stat cultural european sunt:

  • Depolitizarea totală a instituțiilor de cultură și o finanțare de 3% din PIB în condițiile în care procentul alocat în prezent este de nici 1,5% din PIB.
  • Încurajarea prin cofinanțare de la stat a unor evenimente culturale cu participare internațională, de mare amploare (festivaluri, concursuri), care ar putea aduce notorietate României și care ar putea genera implicit și creștere economică în orașele în care ar avea loc.
  • Finanțarea și promovarea unor festivaluri care ar putea intra în categoria brand-urilor de țară – Cerbul de Aur, Mamaia (care ar putea deveni festival internațional) e.t.c.
  • Promovarea culturii în școli prin programe și politici educaționale adecvate noilor obiceiuri de consum cultural

Gheorghe Gabriel ANTOHE candidat din partea Partidului Mișcarea Populară la Senatul României

Comandat de PMP Brașov. Editat de SC ABC Medianet Galaxy SRL Cod unic AEP 11160002

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.