Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Tot am câștigat ceva

• Miercuri, 14 decembrie 2016. Zi de încasat pensiile. Afară – 7 grade pe la ora 13. Coadă la bancomat. În Tractorul. În fața mea 3 persoane, în spatele meu 3 persoane. Eu, cu cardul unei mătuși, pensionară care nu prea știe cum funcționează bancomatul, și care din cauza frigului și a înghețului nu iese din casă. Bancomatul funcționa greu. „Dacă mai bagi de multe ori, îți taie ăștia gazul…” zice doamna din fața mea, o femeie în jur de 50 de ani, întoarsă spre mine, cu un zâmbet șmecheresc și fața roșie de frig

Mesajul vădit era pentru doamna de la bancomat, care înfofolită, moșmondea ceva acolo, dar din cauza jachetei extraordinar de mari, îmi era greu să văd ce face. „Am două carduri“ spune ea, femeia de la bancomat „și bancomatul dă greu bani…“ „Clar e Dragnea și cu Băsescu“ intervine un pensionar îndesat, proaspăt bărbierit, cu dinții de viplă perfect aliniați și curați, și cu șapcă proletară, gri șobolan. „Sunt în bancomat și trag de bani înapoi…“ completă el. „Eh, nu“, intervine un tânăr tot din spatele meu, „a înghețat bancomatul, de la atâția bani cash, bani gheață, a înghețat și el“. Rumoare la rând. Oamenii se priveau veseli. Să zâmbim totuși.

E ziua de pensie. Ziua izbăvitoare de plată a gazului, întreținerii, telefonului, electrica. Restul se duc pe medicamente și mâncare. Chiar în ordinea asta.
„Parcă stâm la coadă pe vremea lui Ceaușescu“ continuă tânărul din spatele meu, „la pâine, portocale, iaurt… țin minte cum lăsam o cărămidă la rând, o plasă, o sticlă, mai mergeam la joacă… și tot așa, în fiecare săptămână“. „Unde ai prins dumneata asta domnule, că ești cam tânăr, să vezi ce am prins eu“, interveni pensionarul ex. proletar „când eram mic, se dădeau pe cupoane pantofi, și haine, stofe… ehe… alea vremuri grele. Dar ce știam eram copii….“ „Da“, am intervenit și eu, „pe aia cu hainele pe cartelă n-am prins-o. În schimb am prins pâinea pe cartelă, ouă, făină, mălai, zahăr, carne“. „Da, da“, intervine doamna roșie la față „frații Petreuș, ăia erau la pungă. Doi pui făceau un chil… uite așa erau, ca pumnul“.

Reușisem să creăm un egregor. Lumea veselă, aștepta în frig, la coadă, râzând, ca bancomatul înghețat să scuipe pensia. „Dar să nu o luăm pe politică acum“ continuă doamna din fața mea că ne certăm!“ „Nu ne certem domnă, de ce să ne certăm, mai avem pe ce să ne certăm? Lucrurile au fost clare duminică, ne-am întors în 90“, spun eu. „Votul a fost destul de clar. Pentru PSD au votat și tinerii și bătrânii, și șomerii și angajații. Oamenii din toată societatea“. „Da“ interveni pensionarul, „dar cum să ne conducă că doar au votul a două zeci la sută din populație. E corect? Nu-i corect. Și chiar așa, fără opoziție… ehe lasă că le stă acum Băsescu în cap“. „Domnule, eu zic că votul a fost corect. Am votat toți care am vrut să votăm, și asta a ieșit“. „Dar de ce n-a ieșit dom’le PNL-ul?“ întrebă pensionarul, „Stai nene liniștit“ interveni tânărul din spatele meu „și ăia furau la fel“. „Da, dar oricum e democrație… haha… ca în bancul ăla cu americanul pe vremea lui Ceaușescu care zicea prietenilor lui români că na… el poate să iasă în piața publică dacă nu-i convine și să strige că îl vrea jos pe Kennedy. Iar românii au replicat, că da, și la noi e democrație, și noi putem să mergem în piața publică și să zicem că îl vrem jos pe Kennedy “. Răsete, veselie.

Dan VÂJU

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...