Primarul Scripcaru și amnistia

• În spațiul public se vorbește, din nou, despre amnistie și grațiere. Înainte de a defini, pe scurt, termenii aflați în atenția opiniei publice, menționez că fiecare stat  are propria politică penală

Conform dispozițiilor Codului penal, coroborate cu cele ale Codului de procedură penală, amnistia înlătură răspunderea penală  pentru infracțiunea săvârșită, adică acțiunea penală nu poate fi pusă în  mișcare iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată.

Practic, procesul penal încetează iar în cazul celor aflați în executarea pedepsei restul de pedeapsă nu se mai execută.

Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară.

Conform dispozițiilor Constituției, atât amnistia cât și grațierea colectivă se acordă de către Parlament prin lege organică, adică ea trebuie să fie votată de majoritatea membrilor Parlamentului iar dreptul de inițiativă legislativă aparține Guvernului și membrilor Parlamentului, fiind exclusă inițiativa legislativă a cetățenilor.

Se pune întrebarea, legitimă: ce legătură are primarul Scripcaru, reales de peste 18% dintre brașovenii cu drept de vot, cu acești termeni care țin de politica penală a statului, în condițiile în care ar trebui să se ocupe de administrarea, în condițiile legii, a municipiului nostru?

Răspunsul se află în cele trei dosare penale în care este actorul principal și care i-au fost întocmite de către DNA, Serviciul Teritorial Brașov, pentru infracțiuni de corupție.

Iată de ce primarul nostru, când visează, visează la libertate, la fel cum visa și liderul populației de culoare din SUA,  Martin Luther King, cu deosebirea că acesta din urmă visa la egalitatea cetățenilor, indiferent de rasă și la libertatea acestora pe când primarul nostru cel gospodar visează neîncetat la o lege de amnistie care să se refere și la cei condamnați sau aflați în curs de condamnare pentru corupție, adică pentru jefuirea banilor publici și transferarea lor în paradisuri fiscale de peste mări și țări.

Acesta este un vis de-al său despre viitor dar în vis își mai amintește și de vremurile bune, pentru el și alții ca el, când România părea a fi raiul corupților și iadul cetățenilor simpli, când el făcea naveta la București cu elicopterul, încărcat de genți umflate, mai ceva ca păpușile gonflabile, cu deosebirea că păpușile se umflă cu aer iar gențile lui numai aer nu conțineau.

Referitor la oportunitatea adoptării unei legi privind amnistia și/sau grațierea, remarc doar că aceasta rezolvă  doar temporar problema suprapopulării închisorilor întrucât deja Napoleon a sesizat faptul că „daca sinuciderile și infracțiunile se înmulțesc în țară, e semn că starea poporului a devenit, pentru o cauză sau alta, primejdios de rea“.

Îndemnul lui Simion Bărnuțiu, filosoful revoluției române de la 1848 din Transilvania: „Țineți cu poporul, să nu rătăciți“  să-i călăuzească pe cei aflați, vremelnic ca întotdeauna, la putere sau, cum spun interlopii, la butoane!

Arnold UNGAR, Consilier în Consiliul local Brașov, membru în Forumul Democrat al Germanilor din România

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.