Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Tonuri de gri și dublă măsură

In anii care au trecut de la Revolutia din 1989 s-au schimbat unele lucruri in tara noastra. Unele lucruri sunt mai bune, cum ar fi libertatea cuvantului, faptul ca putem sa ne exprimam liber opiniile fara teama de a fi anchetat sau inchisi, ca putem sa votam in mod real conform dorintelor si simpatiilor noastre. Apoi mai este abundenta de marfuri din magazine, fie ele alimentare sau de alta natura.

Dar vorba aia, „Marfă este, bani să ai“. Putem să circulăm liberi, un pașaport poate să primească oricare dintre noi, nu ca pe vremuri când asta era o raritate. Sunt și lucruri care sunt mai rele. Industria s-a distrus, pe locul fostelor fabrici răsărind de cele mai multe ori centre comerciale, străine și ele. Agricultura nu mai este așa cum o știam de pe vremuri, s-a distrus sistemul național de irigații. Jumătate din terenurile agricole aparțin astăzi străinilor. Terenurile rămase românilor sunt mai mult nelucrate sau lucrate rudimentar în lipsa tractoarelor și instrumentelor mecanizate la prețuri accesibile.

Industria de tractoare care a ajutat la mecanizarea agriculturii românești nu mai este. Rezultatul tuturor acestor distrugeri este acela că peste 3 milioane de români trăiesc astăzi și muncesc în străinătate, în: Italia, Spania, Germania, Marea Britanie sau în alte țări, românii noștri produc, și-au întemeiat familii și nu dau semne că s-ar întoarce acasă. De ce ar face-o când după 27 de ani nu avem încă autostrăzi peste Carpați care să lege provinciile istorice ale țării noastre, spitalele sunt adevărate bombe cu ceas, funcționând sub limita de avarie, cu medici jigniți de către Statul român prin modul în care sunt tratați.

Apoi sistemul de învățământ este învechit, axat pe memorare și nu pe cooperare între elevi și pe dezvoltarea capacității de studiu individual și a capacității de sinteză, un sistem care nu este corelat cu nevoile de astăzi ale economiei, fără să mai vorbim că este complet inapt să anticipeze evoluții ale societății românești sau umane la scară globală. Inițiativele private în loc să fie stimulate sunt mai mult blocate printr-o legislație stufoasă, ambiguă și făcută parcă pe dos, în care întreprinzătorul primește amenzi din toate părțile și ajunge să fie ca în bancul ăla în care iepurașul oricum ia bataie, că nu are bască.

Profitorii Revoluției

Și totuși printre atâtea tonuri de gri sunt și unii români care au prosperat. Nu o să ma refer la acei câțiva care au prosperat pe munca lor, pe inteligență și pe sacrificiile lor, pe stresul și pe nopțile nedormite, ci o sa mă refer la acei câțiva aleși pentru care aceeași legislație care era pentru unii ciumă, pentru ei a fost mumă și încă una bună. Acestia sunt profitorii Revoluției, sunt acei „aleși“ care au fost prezenți la privatizările făcute în această țară, sunt aceia care astăzi au cele mai bune spații comerciale, și nu moș- tenite de la vreo mătușa Tamara, ci cumpărate de la stat, de la firmele de stat ajunse astăzi cele mai multe dintre ele în insolvență sau chiar și în faliment.

Sunt aceia care au hoteluri, cumpărate pe bani de câteva apartamente la bloc. Sunt aceia care au cumpărat fabrici, pe care le-au vândut la fier vechi, au muls de pe ele tot ce era de muls și apoi le-au vândut dezvoltatorilor imobiliari români sau străini pe bani buni. Toate acestea nu se puteau face fără să existe o dublă măsură. Acești câțiva „aleși“ au fost protejați și favorizați de sistemul democratic din ultimii 27 de ani. Au fost ocoliți de controale iar concurenții lor au fost îngenunchiați de aceleași instituții de control.

Se poate spune că ăsta este capitalismul, că supraviețuieste cel mai bun. Nu este așa. Nu a supraviețuit cel mai bun, ci cel mai puternic politic și cu proptele mai mari, cel care, să citez un clasic încă în viață din lumea lor de politicieni/oameni de afaceri veroși „au știut tabla împărțirii“. S-au generat sume uriașe de bani din genul acesta de vânzare a țării la bucată după ce au luat-o pe mai nimic la preț de en-gros. S-au adăugat și mai mulți bani în aceleași conturi din afacerile cu statul.

Fie că vorbim de lucrările de investiții realizate de ministere, fie că vorbim de afacerile făcute în 27 de ani cu bugetele primăriilor și a consiliilor județene din întreaga țară s-au adunat bani, foarte mulți bani în conturile unora pe care astăzi îi mai vedem defilând pe la ușa parchetelor DNA din țară. Însă sunt și câțiva profitori pe care nu-i cunoaște nimeni. Aceștia sunt adevărații păpușari care trag sforile, lumea-i înjură pe politicienii care se expun fără a-i cunoaște pe cei care sunt puternici și bogați în mod real. Dar ăsta e capitalismul. Capitalism fără capital nu există. Poate că dacă aceste sume uriașe de bani erau investite în mod înțelept în țară, producând plus valoare pentru români, găseam o justificare acestui adevărat proiect de îmbogățire selectivă a doar câtorva persoane. Dar nu s-a întâmplat asta.

Banii au fost scoși în afara țării, în paradisuri fiscale din Cipru până în Caraibe fără ca ei să producă bunăstare pentru români sau au produs doar pentru câțiva, copiii lor, puși la adă- post pentru următoarele generații. Și iată cum un proiect, pentru că ce s-a întâmplat nu are cum să fie doar rezultatul întâmplării, a scăpat în cel mai balcanic mod de sub control. În loc să avem un capital românesc puternic care să investească în bănci locale sau regionale, care la rândul lor să finanțeze investiții autohtone mici dar extrem de necesare pentru o societate, care să permită milioanelor de români care lucrează astăzi afară să stea și să muncească în țara lor, alături de părinții și de copiii lor, în loc de asta sunt doar câțiva oameni foarte bogați, care nici nu mai aparțin acestei țări, pentru ca din momentul în care au făcut ce au făcut, au trădat țara și neamul nostru.

Sigur că toate acestea nu se puteau întâmpla, fără ca unii, care trebuiau să vegheze să nu se întâmple asta, să nu-și fi făcut datoria. Nu sunt dintre cei care lovesc în instituții și care generalizează când fac acuzații, însă au fost oameni în serviciile de forță ale statului care nu și-au făcut treaba. Au devenit părtași închizând ochii, bucurându-se la o vacanță exotică sau la un plic cu bani sau la o casă primită de la stat peste rând sau la o bursă în străină- tate pentru copiii lor. Au făcut-o! Să trăiască cu conștiinta lor dacă o mai au!

Dar instituțiile din care aceștia făceau sau fac parte, care sunt formate în marea lor majoritate din ofițeri patrioți, care și-au ales o meserie în baza unor idealuri de a proteja țara și poporul, trebuiau sa aibă o funcție de auto-protecție și să-i elimine pe aceștia din organizație. Și dacă nu au făcut-o până acum, poate că e timpul să nu mai tacă în mod culpabil!

Cătălin LEONTE

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...