Cum se fură prin România (II). „Bugetarii”

• Încep prin a face mențiunea că aud din ce în ce mai rar despre furturi actuale ale bugetarilor, de când cu intensificarea acțiunilor procurorilor. În plus, majoritatea persoanelor pe care le cunosc și lucrează la stat sunt oameni cinstiți, cu frică de Dumnezeu. Și mai am o mențiune de făcut, am inclus oamenii politici în rândurile bugetarilor, pentru că sunt cei care se hrănesc cel mai mult din banii publici

Funcționarii
Deși majoritatea nu au vreo putere de decizie, ei pot influența deciziile luate de șefii lor, care la rândul lor au nevoie de ei ca să fure. Așa că o mână spală pe alta și ambele spală fața, una dintre vorbele preferate ale funcționarilor.

Nu fac bani mulți, dar au avantaje pe care le primesc în schimbul favorurilor făcute. Își creează o rețea de influență pe care o exploatează la maxim pentru propriul avantaj. Majoritatea au soți și soții angajați prin tot felul de regii autonome cu directori ai căror soți și soții lucrează în alte instituții, pe bază de reciprocitate.

Nu au secretare și sunt sprinteni din fire, tocmai pentru că mișcarea pentru ei înseamnă câștig.
Odată cu trecerea timpului prind putere tot mai mare, dacă sunt cuminți și învață mersul lucrurilor. Astfel ajung conducători de facto ai instituțiilor din care fac parte, atunci ajung să facă bani mulți și chiar să împartă ei directorului partea cuvenită.

Directorii, șefii de serviciu și alți șefuți
Aceștia sunt pe o scară mai sus față de funcționari și sunt adevărate legende prin instituțiile prin care funcționează. Au avantajele că fie ei decid și semnează, fie ei sunt cei care fac mapa șefului, decid ce documente pun sau nu la semnat și de cele mai multe ori sunt și cei care prezință șefului oportunitatea încheierii unui contract și astfel pot influența deciziile acestora.

Au ca acoliți zeci de cioflingari cu firme, majoritatea seminanalfabeți fără  capacitatea mentală de a înțelege că oricând pot fi arestați pentru că fură. Lor le direcționează lucrări și contracte de prestări servicii iar ei își trag partea prin fime ale afiliaților, nași, fini
și cumetri.

De multe ori, soțiile sau soții acestor specimene au firme care prosperă cu bani de la buget dar fără a avea legătură cu activitatea lor, aceștia exercitându-și doar influența pentru ca respectivele firme să câștige licitații.

Au și ei o întreagă rețea de influență formată din cei care beneficiază de contracte dar și cei care ar vrea să beneficieze de contracte.

Au toți haine de firmă, case frumoase pe numele soției sau copilului dar la capitolul autoturisme nu excelează pentru că acestea sunt cele care atrag atenția și încearcă să se protejeze.

Aleșii locali
Fac bani destul de mulți pentru că sunt acolo când se împart chestii pe la primării și consilii județene, au informația dinainte și de cele mai multe ori își împart între ei. Și nu vă gândiți că sunt de la vreun partid sau altul, toți sunt la fel, sau că le pasă ce partid reprezintă, important pentru ei este să fie acolo.

Consilierii beneficiază de avantajul că președinții sau primarii au nevoie de votul lor pentru a trece așa-zisele proiecte, drept urmare exercită un șantaj de multe ori pe față pentru a primi și ei ceva.
În folclorul urban circulă povești cu consilieri care intrau în biroul primarului înainte de ședințele consiliilor locale cu liste scurte de doleanțe pe care le doreau împlinite pentru a vota într-un sens sau altul.

Țin minte și cum dinspre consiliile județene veneau către primăriile din mediul rural banii de investiții aduși de către consilierii responsabili de zona respectivă, la pachet cu firmele care urmau să execute lucrările. Primarii nu aveau decât să se conformeze, altfel pierdeau banii.
Mai nou, circulă zvonul că printr-un oraș reședință de județ se cer 25.000 de euro pentru o autorizație. Cam riscant, aș spune, mai ales în contextul actual al luptei anti-corupție, probabil vom vedea cât de curând o arestare.

Mai toți aleșii locali au firme pe numele unor apropiați care beneficiază de avantaje din partea administrației locale. Consilierii fac afaceri de sute de mii de euro iar primarii și președinții de consilii județene de milioane. Riscul este însă direct proporțional cu cifra de afaceri iar cei mai bogați sunt și cei mai vizați de procurori.

Parlamentarii
Aici deja trecem la un alt nivel, pentru unii dintre aceștia banii deja nu mai înseamnă nimic, puterea este cea care contează. Cu toate acestea, fac munți de bani.

Un exemplu (cel mai banal) este atunci când guvernul vrea să treacă o rectificare bugetară. Atunci fiecare parlamentar al puterii primește cam 50.000 de euro pentru cheltuieli în teritoriu, contra unui vot cum trebuie. Bineînțeles că aceste cheltuieli nu există, dar facturile se decontează direct din bugetul de stat către firme apropiate acestora.

Prin 2008 făcusem un calcul că pentru un loc eligibil de parlamentar trebuia să cotizeze la partid cam 100.000 de euro. Apoi doar la rectificările bugetare, cam două pe an, parlamentarul lua câte 50.000 de euro bucata, adică 100.000 de euro pe an. 400.000 de euro în patru ani de mandat, un câștig minim garantat destul de bun, doar ca să ridice mâna. Dacă știa să facă jocuri nu stătea doar în rectificări.

Circulă pe holurile Casei Poporului legenda unui parlamentar de la Arad care a făcut 300.000.000 de euro în două mandate. Dacă este și adevărată nu știu.

Majoritatea au haine de firmă, cei și mai parveniți suportă doar haine croite la comandă din stofe fine, au automobile de marcă, birouri luxoase și secretare sexoase, opulența nu are limită.
Singurele momente când se dezbracă de lux și bogăție este atunci când merg în teritoriu, atunci par umili și modești.

Miniștrii și înalții funcționari
Aceștia sunt oameni făcuți pentru că nu trebuie să facă nicio presiune, ei sunt cei care au în mână pâinea și cuțitul. Ei nu trebuie să exercite niciun șantaj, ei sunt cei care împart și decid totul. Singura negociere se poartă când se face bugetul de stat, pentru a-și atrage mai mulți bani spre ministerul pe care îl servesc sau conduc.

De obicei, au dat atâta șpagă ca să ajungă în funcția respectivă încât nici Dumnezeu nu îndrăznește să-i tragă de mânecă pentru modul în care cheltuie banii publici. La acest nivel este fiecare pentru el, trebuie să facă mulți bani pentru ei și pentru partid în așa fel încât să se mențină în grațiile conducerii și la alegerile următoare. În același timp trebuie să dea bine la popor și să se ferească de probleme cu justiția, lucruri destul de complicate și de aceea aceste funcții nu sunt pentru toți.

Ei lansează proiecte și ei le aprobă, au oameni implantați în toate nivelurile procesului decizional, care ajută la scurgerea banilor publici spre firmele care trebuie.

Au putere și o folosesc numind apropiați în funcții de conducere la companiile de stat sau în consilii de administrație ori propunând legi pe sprânceană sau amnistii pe șpagă.

*

Toată această încrengătură formează Sistemul iar acesta nu este interesat de oamenii normali, singurul său scop este de a face mai mulți bani pentru că aceștia reprezintă sângele care le curge prin vene.

Trăiesc într-o lume paralelă iar singurele lucruri care îi mai aduc cu picioarele pe pământ sunt zornăitul de cătușe sau apropierea alegerilor. Atunci devin pisoi albi și pufoși.

Sorin BÂSCĂ

https://gazetabrasovului.ro/2017/02/17/cum-se-fura-prin-romania-i-multinationalele/

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply