Saptămânal pe hârtie, zilnic pe internet

Bufonul politic

Pe vremuri, la curțile regale era o uzanță, o lege nescrisă chiar, care spunea că pe lângă măscărici, curtezane, aghiotanți și alte personaje specifice epocii, trebuiau să existe și bufoni. Care aveau rolul să binedispună regele. Și indiferent de glumele pe care le făcea bufonul, indiferent de șotiile acestuia, curtea era obligată să râdă. Rare au fost cazurile în care regele l-a ”scurtat de cap”  pe bufon, dese în schimb cazurile în care curtenii erau maziliți. Pentru că bufonul avea de multe ori mai multă înfluență decât oricine.

Vremurile s-au schimbat iar personajele s-au modificat și ele. Aghiotanții și curtezanii s-au transformat în oameni de afaceri sau mărunți oameni politici cu interese directe pe lângă regele transformat acum în primar. Transformarea s-a produs și pentru bufonul regal. Nu se mai dă peste cap, nu mai scoate limba la curte. Dar și-a păstrat abilitatea de a face pe plac ”regelui” și de a face ”curtea” să râdă. Este cazul viceprimarului Mihai Costel.

Viceprimarul nostru nu este deloc prost sau încet la minte. Din contră, posesor al unui cap bine structurat pe combinațiuni politice și al unei ”limbi” potrivite pentru replici spumoase. Numai că…riscă să devină un bufon politic.

Titlul articolului mi-a venit de la unul dintre articolele scrise de Mihai Costel : Bufonerie politică la lumina… nopții (II)! sau „De ce bat clopotele… Georgică?“, articol în care scria onor vicele în timpul campaniei electorale:

Despre ingenua administrație locală de sub Tâmpa am tot vorbit în trecut. Realizări economice mărețe, valuri de cultură, invazie turistică, birocrație inexistentă sunt doar câteva caracteristici care fac din Brașov primul oraș al țării. Strat peste strat, sub privirile neânduplecate ale administrației Scripcaru, bulevardele sunt permanent asfaltate iar pentru a-i disciplina pe șoferii obraznici, la fiecare 50 de metri este montat un ,,morțișor”, probabil să le aducă aminte de fragilitatea vieții pe aceste meleaguri. Edilul are și un Consiliu local, organism oarecum viu, care vine să dea culoare și formă (legală) viziunilor… întâiului brașovean. Și totul decurgea până acum, cu foarte mici excepții, lin și ordonat, lăsând aproape impresia unui consens pluripartit în care fiecare se așeza cuminte la rând în concordanță cu dregătoria sa și nu era, prea des, uitat de vodă. Aproape ca un tipar, rezultatul voturilor HCL strângea unanimitate. Mărturie stau o serie de Hotărâri de CL care au în centru diverse decizii, care mai de care mai “apetisante”.

Un ton alert și în mod clar cu o tentă pamfletară, care mai răzbate uneori la suprafață în ședințele de consiliu local. Ca exemplu, la ultima ședință,  când în urma unor replici acide între Cristian Macedonschi și Arnold Ungar pe de o parte, și primarul George Scripcaru secondat de Mihai Costel, pe de altă parte s-a trezit pamfletarul din vice. Deși tonul consilierilor FDGR nu mi s-a părut nici pamfletar, nici ironic, onor vicele Costel a ținut să răspundă cam pe lângă subiect. Și asemeni unui bufon regal, a scos limba și i-a luat la sictir pe cei care deranjează liniștea cooperativei, spre deliciul ”curții regale”.

Mai mult, a trimis spre publicare un articol, în care înfierează cu mânie proletară afacerile lui Macedonschi. Ba chiar face aluzie la un ușor control cu dedicație din partea ANAF. Sau cel puțin așa am înțeles eu. Însă probabil știe el ce spune, că doar ”a crescut în ograda cu apucăturile potrivite”.

Ce mai știe Mihai Costel este că și noi am cercetat la Gazetă afacerile lui Macedonschi și nu am găsit mai nimic. Afaceri private asupra cărora nu ne-am aplecat pentru că nu am găsit legături certe că au fost făcute cu banii publici. Dar dacă domnia sa are asemenea date și le pune la dispoziție nu vom ezita să le facem publice.

În încheiere îl voi cita pe ”celălalt” Mihai Costel, care în campanie scria în articolul Bufonerie politică la lumina … nopții I! sau “D-ale Carnavalului – 2016!”:

Cu nici două zile înainte de finalul oficial al campaniei electorale 2016, într-o perioadă de crispare înghețată a partidelor și candidaților, premergătoare desfășurării scrutinului din 5 iunie, a venit sorocul ,,dării aramei pe față“, cum spun românii. Unul dintre cei mai importanți oameni din PNL Brașov declară, citez: ,,PNL roagă cetăţenii Braşovului să îl voteze pe dl. George Scripcaru la Primăria Braşovului. A fost decizia politică a partidului nostru care s-a luat de la bun început la nivelul filialei noastre”… Este clar ca lumina zilei că la Brașov nucleul dur pdl-ist nu vrea să riște nimic. Miza este prea mare. Doar nu va închipuiți că prin birouri și arhive ar putea să intre orice venetic! Dovadă a faptului că în acest partid (incluzând aici și acareturile pnl-iste) nu a existat, nu există și cu siguranță nici de acum încolo nu va fi prezentă încrederea! Asta pentru că dacă de la bun început campania a fost cu premeditare gândită și construită pentru a-l susține pe actualul primar, există doar două posibilități: un cinism istoric din partea conducerii centrale a PNL, care va fi sancționat pe termen foarte lung de electorat (lucru vizibil nu acum ci la alegerile generale) sau o strategie ,,locală“, la fel de toxică pentru cetățeni și care lasă în offsaid o anumită grupare din interiorul partidului.

Un vizionar care din candidat la funcția de primar a ajuns doar vice. Și mă întreb eu acum, de unde vine înverșunarea vicelui? De când? De la sorocul ,,dării aramei pe față“ sau de la teama că că prin birouri și arhive ar putea să intre orice venetic? 

Nu de alta, dar Arnold Ungar se pare că știe unde să ”caute”! Iar Mihai Costel este un personaj care știe să răzbată în politică și care așteaptă momentul potrivit să ne dea și răspunsul la propria lui întrebare : „De ce bat clopotele… Georgică?“

Alexandru PETRESCU

Abonează-te la newsletter
Sign up here to get the latest news, updates and special offers delivered directly to your inbox.
You can unsubscribe at any time
Comentarii
Loading...