Corupție sau incompetență – cu fiica lor bună Indolența

România suferă. Este o țară îngenunchiată, dacă nu aș fi un optimist până în măduva oaselor, aș spune chiar muribundă. Nu pot accepta ideea că țara mea este muribundă, în agonie, pentru că atunci ar însemna ca orice luptă dusă pentru a o salva – inclusiv lupta mea, chiar și la scara mică pe care o are – ar fi inutilă.

Dar, ca în povestea cu sasul care se duce în grajd și găsește vaca moartă, iar la întoarcere în casă îi spune nevestii „Nu-i e bine vacii noastre”, la fel îmi vine și mie să spun – nu-i e bine țării noastre.

O succesiune de secvențe de tip „cauză – efect” ne-au adus astăzi în situația  să fim conduși, administrați, gestionați, de către oameni care dacă nu sunt corupți sunt incompetenți, dacă nu sunt incompetenți sunt corupți, sau – de cele mai multe ori – sunt atât corupți cât și incompetenți.

Cei care au preluat, după 1989, frâiele „treburilor cetății”, așa cum se definea politica în vremea Greciei antice, au fost, în mare măsură, mânați în luptă de interese personale pecuniare. Ca atare au avut grijă să pună în diferitele posturi pe care le aveau în subordine oameni corupți. Aceștia, la rândul lor, s-au înconjurat de alți corupți, în tot acest proces neluându-se în calcul sub nici o formă competența profesională a celui promovat. Tot ce conta era gradul de siguranță pe care îl oferea respectivul că va răspunde la ordinele celor care îl promovau.

Astfel încât astăzi avem personaje cu CV-uri stufoase, lungi, pline de posturi de conducere importante, care par a fi plini de „expertiză” (o combinație între experiență și competență, deși cuvântul în sine înseamnă cu totul altceva). Oameni care, însă, la o analiză atentă se dovedesc a fi goi de orice conținut. Dar oameni care, în țara noastră suferindă, continuă să conducă instituții, ministere, firme de stat, de o importanță colosală pentru progresul, sau regresul țării.

Astăzi, în modesta mea opinie, România pierde mai mult ca urmare a incompetenței celor care o conduc, decât ca urmare a corupției. Iar dacă în privința corupției există DNA-ul, care luptă să o tempereze, în privința incompetenței nu există nici un organism care să lupte pentru noi, pentru apărarea noastră și a țării.

Incompetența cea mai gravă este, evident, cea care afectează parlamentul și guvernul, manifestându-se prin pleiada de legi aberante, inutile, ineficiente și blocatoare de progres, dar pe acelea nu le vom putea corecta decât tot din parlament și din guvern.

Incompetența căreia aș dori eu să ma adresez în aceste rânduri este cea locală, cea contra căreia mă straduiesc să lupt în fiecare zi a prezenței mele în Consiliul Local al municipiului Brașov.

Cum altfel decât ca incompetență am putea denumi fapta de a da autorizație pentru construirea de hypermarketuri în mijlocul orașului (Kaufland pe str. Avram Iancu și ce urmează să fie în mall-ul de la Hidromecanica)? În TOATĂ lumea civilizată, hypermarketurile se construiesc la periferia, sau chiar în afara orașelor. Cum altfel vă explicați faptul că Metro, primul hypermarket din Brașov (deși Metro este cash and carry, și ca atare ar trebui să funcționeze RADICAL diferit decât funcționează el în România) a construit prima sa unitate la intrarea în Ghimbav? Nici nu le-a trecut prin cap, bănuiesc, să ceară autorizarea în interiorul orașului, crezând că și la noi se gândește la fel ca în vest. (Între timp și-au corectat greșeala construind încă o unitate, de data asta în oraș.) Iar în tot acest timp micile magazine de cartier mor unul câte unul, sufocate de cele 7 hypermarketuri existente, plus 2 în construcție….

Cum altfel decât ca incompetență am putea denumi faptul că în cartierul Tractorul (așa cum am mai scris), blocurile se autorizează în lipsa oricărui plan de sistematizare eficientă a circulației, astăzi fiind zeci de blocuri construite pe câmp, legate de unica stradă de acces, 13 Decembrie, prin drumuri de pământ? Dar între timp, în Schei, strada pe care primarul și-a construit casa este asfaltată de câțiva ani buni…

Cum altfel decât ca incompetență am putea denumi faptul că anual mor cate 3– 4– 5 oameni călcați de tren în zona Micșunica, încercând să ajungă la cimitirele (autorizate de primărie!!!) aflate dincolo de calea ferată care face legătura Brașovului cu Bucureștiul? Dar între timp primăria are timp, bani și energie pentru a se ocupa de desființarea parcării de pe strada Sfântul Ioan, din spatele hotelului Aro.

Cum altfel decât ca incompetență am putea denumi faptul că primăria a finalizat proiectarea și construirea unui drum care leagă cartierul Noua de centura Brașovului (mă întreb care ar fi utilitatea acelui drum în urmatorii 10 – 15 ani???), dar între timp cetățenii care locuiesc pe strada Trotuș, de lânga liceul Saguna, sunt nevoiți să își rupă picioarele și mașinile mergând pe o stradă pavată cu… pietre de râu!!!

Cum altfel decât ca incompetență am putea denumi faptul că accidentele în care pietonii sunt spulberați pe trecerile de pietoni se înmulțesc, iar reacția primăriei este haotică, trecând de la „nu avem nimic să ne reproșăm”, la agresarea tuturor vehiculelor prin acele dâmburi montate pe majoritatea străzilor, cu efecte dezastruoase asupra eficienței mașinilor pompierilor și salvării? Dar între timp nimeni nu știe din cine este compusă acea Comisie de Circulație care, vezi doamne, prin competențele ei deosebite adunate la un loc, gândește și aplică soluțiile salvatoare (sic!) pentru pietoni.

Șirul incompetențelor poate continua cu multe exemple, dar cel mai grăitor este cel legat de execuția bugetară a orașului pe anul 2016. La un buget de cca 160 milioane de euro, plus un surplus de cca 17 milioane rămași necheltuiți pe anul 2015, primăria a reușit să incheie anul 2016 cu un excedent de 50 milioane de euro! Deci aproape 31% din banii avuți la dispoziție nu au fost cheltuiți! Dacă s-ar fi construit pasarela de la Micșunica, s-ar fi asfaltat strada Trotuș și s-ar fi construit, sau măcar proiectat câteva străzi în Tractorul, tot ar fi rămas bani necheltuiți, dar măcar eram cu un pas mai în față.

Așa, rămânem cu bani, dar cu o sumedenie de probleme nerezolvate. Iar între timp Brașovul este unul din cele trei orașe în care poluarea este atât de mare, încât Comisia Europeană a deschis o procedură de încălcare (infringement) a normelor europene (celelalte două orașe sunt Bucureștiul și Iașiul).

Povestea cu primarul gospodar începe să își arate adevărata față – una lipsită de competență, una a unui om care nu mai are cum să ducă orașul spre progres.

Șerban ȘOVĂIALĂ, consilier independent în Consiliul local Brașov

 

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.