Performanța la români

Bineînțeles că părți din aceste documente au transpirat în presă și toată lumea a putut să vadă, măcar parțial, care este „performanța“ vizată de ANAF: sumele atrase la bugetul statului și numărul de controale efectuate. Adică hăituirea mediului de afaceri care trebuie să producă aceste sume pentru îndestularea bugetului găurit de reducerile de taxe operate recent.
Pe motiv de drepturi de autor nu am să public aici acel document de la DRGFP Iași, dar îl găsiți pe pagina mea de Facebook. Ce este strigător la cer este faptul că fiecare inspector al instituției trebuie să aducă la bugetul statului peste 6.000.000 de lei, cam din 11 controale fiscale efectuate anual. Evident că suma este imensă și nu se poate realiza doar din 11 controale, dar depășirea acestui număr va fi doar o altă dovadă de performanță.

Evaluarea performanței inspectorilor ANAF după criterii ca cel al sumelor atrase, este încă o dovadă că instituția este una încă rudimentară, al cărei rol nu este deloc înțeles de către propria conducere și nici de către cei care guvernează această țară. Treaba lor este să producă bani pentru Guvern, fără ca acesta să fie interesat și de alte aspecte.
În urma aceste abordări cred că pot fi trase mai multe concluzii:

1.    ANAF nu poate combate evaziunea fiscală, principala cauză pentru gaura din buget, dar nici nu își propune să facă acest lucru, pentru că inspectorii, în loc să petreacă timp descoperind acest fenomen și pe autorii săi, sunt ocupați să alerge după sume atrase la bugetul de stat. Nefiind capabili să găsească evazioniștii, sumele se atrag de la firmele cinstite.

2.    O cauză a punctului 1 sunt abuzurile făcute de către ANAF în ultima perioadă la adresa societăților comerciale, tocmai pentru a atinge ținta de sume atrase: refuzuri de returnare a TVA, impozite suplimentare instituite abuziv și multe altele.

3.    Nerealizarea criteriilor de performanță atrage nesiguranța locurilor de muncă ale funcționarilor din ANAF, care pot fi oricând demiși, retrogradați sau mutați de către superiorii de la București. Pornind de la premisa certă că aceștia sunt numiți politic, atunci acest fenomen capătă iz de mocirlă pentru că înseamnă că oricând un partid poate să numească politic funcționari în ANAF.

4.    Scăderea impozitelor din ultima perioadă nu a fost făcută în urma unei analize riguroase de risc, ci doar cu scop politic, altfel nu ar fi fost urmată de acest gen de represalii la adresa mediului de afaceri.

5.    Nu există o strategie de conducere a acestei țări din partea clasei politice actuale și nici nu cred că va veni în viitor.

În rest, vorba lui Dinică în „Filantropica”: „Marș la produs!”

Sorin BÂSCĂ

 

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.