Romania ruptă

România nu este o țară coerentă, cursivă, funcțională. România este mereu ruptă. Este ruptă între unguri și români, între băsiști și antibăsiști, PSDiști și anti-PSDiști, e ruptă între cei care vor familia tradițională și cei toleranți și înțelegători cu toți oamenii, indiferent pe cine iubesc. E ruptă între cei de la țară, cu lumea lor, total diferită, și cei de la oraș, unde societatea s-a diluat încercând să copieze formele văzute în vest. E ruptă între cei ce fac, și cei ce așteaptă să facă alții.

Dar cea mai gravă ruptură, cea care ne blochează dezvoltarea, este ruptura dintre politic și plebe. Ruptura dintre factorul decizional și factorul căruia i se adresează decizia. Ruptura dintre unde suntem NOI și unde cred EI că suntem.

Cei ce administrează țara asta, de sus până jos, ar trebui, în teorie, să ia decizii care să ne facă viața mai ușoară și să ne facă mai productivi în activitățile noastre. Exemplele pot fi de ordinul milioanelor – de la cât de ușor ne plătim taxele, la cât de ușor se obține o autorizație de construcție, dacă te apucă așa, un chef de a-ți face o casă nouă, la cât de ușor o intabulezi, la final, dar și la cât de ușor traversezi o stradă, la cât de plăcut este momentul căsătoriei (cu referire strict la oficierea căsătoriei civile), la cât de ușor radiezi un autovehicul, la cât timp pierzi sa îți faci un buletin nou, sau un pașaport, sau un carnet de șofer.

Doar că… aici apare ruptura. Cei care ar trebui să decidă schimbarea sistemului în mai bine, nu se izbesc de aceleași probleme ca noi, oamenii simpli, oamenii REALI ai țării acesteia. Un parlamentar, sau un președinte de consiliu județean, sau un primar, credeți că merge vreunul să își plătească taxele personal? Când și pe cine dintre potentați ați văzut ultima oară stând la coadă să rezolve vreo problemă la un ghișeu?
Vă aduceți aminte de momentul penibil cu Tăriceanu, care sărise coada de sute și sute de oameni? A fost ghinionul lui că l-au filmat, pentru că TOȚI ceilalți fac la fel. Mă rog, atunci când trebuie să se prezinte personal, să li se facă poze, sau așa ceva (deși se aud bârfe că atunci cand i-a înnoit carnetul soției, i-a trimis poliția acasă, același Tăriceanu). În rest, își trimit săgețile să rezolve problemele acestea mici și mărunte.
Și atunci de unde să știe EI cum trăim NOI? Când totul se rezolvă cu un telefon și un umil „să trăiți!”, sigur că România pare un sistem funcțional, un mecanism bine uns, care merge perfect. Iar ceea ce merge perfect, nu ai de ce să îmbunătățesti, nu? Că doar cozile nu există, din moment ce tu nu le trăiești, lipsa de amabilitate a funcționarului nu există, din moment ce toți ți se adresează cu „să trăiți!”, aberațiile birocratice nu există, din moment ce tu vezi numai reultatul final – problema a fost rezolvată, transpirația celui care a alergat în zece locuri pentru tot atâtea hârtii stupide nu e a ta și nu îți miroase neplăcut. Exact ca struțul, care își bagă capul în pământ, pe principiul „ce nu văd, nu există!“

Doar ca problemele există, domnilor. Ele există și ne mănâncă nouă nervii și sănatatea, zi de zi. Dacă acum câțiva ani radiai o mașină doar în baza unui contract, acum trebuie să te duci cu 5 (cinci!!!) copii după factura la ghișeu, să obții o ștampilă pe fișa de înmatriculare, dar și un certificat de neurmărire fiscală! Ceea ce rezolvai în 3 minute înainte (trei minute după ce stăteai ore în șir la coadă, e drept, dar pierdeai numai trei minute cu funcționarul de la ghișeu), acum îți ia trei zile. Ca să îți trimiți copilul în vacanță, cu clasa, în altă țară, îți mai mănâncă trei drumuri la notar, la Xerox, la spitalul de nebuni… Pentru ca să intabulez o construcție am făcut până acum patru drumuri între Inspectoratul de Stat și primăria localității unde e construcția, și încă nu s-a terminat. Etc etc etc….

Problemele există, ne ucid bucuria de a trăi, ne epuizează energiile creatoare, ne distrug orice chef de a fi mai „întreprinzatori“ decât am fost ieri. Iar în final, ne condamnă la un trai mai prost, mai sărac, mai nefericit decât l-am putea avea.

Doar pentru că voi, decidenții, nu coborâți între noi, cei asupra vieților cărora decideți cum să se desfășoare. Prin legile pe care le faceți, prin modul în care dimensionați instituțiile (cum naiba la toate instituțiile statului e mereu coadă???).

De aceea este foarte important să vă schimbăm cât mai des, să nu uitați cum arată viața reală. A NOASTRĂ.

Și atunci, numai atunci, poate va fi și România o singură țară. Aceeași pentru toți. Bună.

Șerban ȘOVĂIALĂ,
consilier local independent al Brașovului

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.