Crăcanu’ lui Günther

Mândrie mare pentru Brașov. A venit președintele. Moment înălțător pentru Brașov, pentru urbea noastră. Mă mir că nu au scos pionierii și angajații de la Rulmentul să facă pod de flori! Oricum și cei care-au fost la adulație, au venit cu lecția învățată! Voi arăta asta mai târziu! Da. Președintele este în urbea noastră, deci este bine. Am înțeles că urmează mari realizări. De unde am înțeles asta? Păi mesajul domniei sale mi s-a părut foarte limpede și clar exprimat, în momentul în care ne-a arătat crăcanu’ (adică a plantat un pom) zâmbind mândru și ușor tarat.

Nu numai că și l-a expus dar a și lăsat o mostră pentru a ne aminti că a lăsat crăcanul urmașilor noștri și urmașilor urmașilor noștri. Mi se pare nu numai emotionant ci epic de-a dreptul. Până la lacrimi! Iar asta a fost o afirmație serioasă! Este de plâns. Este de plâns pentru că în afară de un discurs învățat pe de rost cu o pronunție înceată – parcă a unuia care se recuperează după o operație pe creier – am mai avut parte doar de un spectacol  penibil, respectiv plantarea  unui pom, și de o reprezentație de obediență și slugărnicie a altor două personaje, respectiv Gică și Zâmbilică. Adică primarul și președintele Consiliului Județean Brașov, care într-o efuziune populistă și pentru a face pe plac stăpânilor au pus și ei mâna pe lopată afișându-și rânjetele sinistre și lipsite de sclipire, privind spre președinte ca niște cotarle ce tocmai au primit câte-un cârnat uscat.

De ce zic că a fost un spectacol penibil? Păi cine plantează copaci? Iohannis? Pe bune? Adică chiar pe bune? Nu l-am auzit nici măcar odată luând apărarea pădurilor noastre. Poate că într-adevăr există niște contracte foarte ferme cu Schweighofer și alțe reptile putrede de felul ăsta, dar să-l aud măcar o singură dată că spune ceva pentru a apăra pădurile, chiar și doar declarativ și populist așa cum le place lor, fără fond și fără conținut. Nu l-am auzit!

Și ăilalți doi? Unde erau când se tăia pe Tâmpa? Și acum plantează copaci? Hai că mi se întoarce stomacul pe dos! Am mai afirmat ca s-a venit cu întrebări prestabilite în auditoriu. Poate greșesc, dar nu cred. Păi în momentul în care la întrebarea referitoare la autostradă, Muler (a se citi exact cum se scrie) ăsta răspunde prin a ne invita la București să vedem ce înseamnă aglomerație și ne sfătuiește să nu ne pierdem speranța, păi în momentul ală auditoriul trebuia să-l huiduie sau să iasă toți afară! Da ce să-i faci, asta e cu aplaudacii!

Cam asta despre vizita președintelui la Brașov. Nu știu de ce mi-a fugit gândul la Tito, care în Iugoslavia a organizat mișcarea de partizani împotriva nemților care a rezistat. Tito a luptat efectiv. M-am mai gândit la George Washington – nu-i iubesc prea tare pe americani – dar nu pot să nu recunosc un bărbat în adevăratul sens al cuvântului. Un bărbat care a învins un imperiu. Mă gândesc chiar și la Ceaușescu (așa hulit cum este el) a spus „nu“ atât rușilor cât și vestului atunci când a simțit că trebuie. Îmi vine în minte Carol I care a fost pe cal în prima linie în timpul unui bombardament efectiv. Mă Muler (a se citi exact cum se scrie), Carol I era de naționalitate germană, știai? Și acum mă gândesc la plantarea copăcelului… niște paiațe penibile!

În rest, bine că-i înalt s-ajungă la slănină. Ardelenii mă-nțeleg.

Reverențe.

Accinte

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply