Kakaya kul’tura?

Una dintre componentele de bază ale profilului românului este că el știe (de fapt, pretinde că știe) fără să se străduiască a citi și, Doamne ferește!, a învăța ceva. El, românul, s-a născut doldora de cultura acumulată pe cînd stătea bine-merci în burta maică-sii. A și-o expune, chiar și cînd nu există, (pe ea, pe cultura, adicătelea – sic!) este o simplă chestie de tupeu. Desigur, îi poți spune în fel și chip: tupeu,  lipsă de bun simț, inconștiență, nesimțire, grobianism, mitocănie. Termenul de catalogare nu are de-a face cu fenomenul. Este, vorba lui Maiorescu, un simplu epitet ornant („O cercetare critică asupra poesiei române de la 1867“ – zic și eu deși știu că pentru noii kulturnici, zisul meu este un fel de ortatio in desertum, ă tot nu le stă în fire a pune mîna pe carte dacă nu e din aia de joc.)

Cam așa ar arăta, expediat în două vorbe, noul kulturnic al României. Zic doar în două vorbe pentru că el, acest nou kulturnic, nu este aproape deloc deosebit de kulturnicul sovietic apărut la 1918 și dezvoltat puternic în perioada NEP-ului, de pe la 1921 (Novaya politicheskaya ekonomiya). Nu este cu nimic deosebit de kulturnicul adus, la rîndul său, în România din URSS, împreună cu democrația, pe boturile tancurilor. Nici o diferență față de kulturnicul lui Gheorghiu Dej (Luca, Pauker și cu Dej bagă spaima în burgheji), adică cu acei activiști de partid care au reușit să își facă liceul la mulți, foarte mulți ani de la terminarea facultății muncitorești.

Sincer să fiu, în anii din urmă, avînd umbrela propriului mediu, uitasem de existența kulturnicului român de partid și de stat. Și îmi era chiar foarte bine. Dar m-a scos din dulcea amorțeală a spiritului un om la care țin foarte mult tocmai pentru valoarea sa culturală, o actriță pe care o admir sincer pentru rolurile jucate. Atît cît i-au îngăduit kulturnicii brașoveni contemporani să joace. Și care m-a abordat direct: „Ai văzut declarația consilierului local Adrian Oprică (foto centru)? Aia cu „Publicul braşovean este la un nivel care ar trebui educat.“?

Bineînțeles că o văzusem și o și comentasem, pe fugă, la Antena 1. Dar, dialogul cu actrița brașoveană m-a făcut să revin asupra momentului. Nu numai asupra declarației consilierului loocal Adrian Oprică, ci asupra manifestărilor generale ale kulturnicilor actuali ai Brașovului. Căci nu sînt tocmai puțini, iar o parte dintre ei sînt cocoțați în vîrfuri de administrație locală. De unde, fără a avea tangențe cu fenomenul cultură, (cultură = Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. – Dicționarul Explicativ al Limbii Române) dau indicații, trasează sarcini, își dau cu părerea cu maximă… competență. Taman ca pe timpuri, activiștii din cadrul Comitetului Culturii și Educației Socialiste. Iar noi, ceilalți, îi acceptăm, îi ascultăm, nici măcar nu murmurăm, uzînd din plin de dreptul nostru de a purta căluș. Construindu-ne singuri o închisoare… culturală, în care să fim reeducați în spiritul mărețelor opere urlate în Piața Sfatului de alde Inna, Andra, Alexandra, Antonia, Andreea etc. Că cum le place lor, actualilor kulturnici.

Otsyuda vyvod: ni odna kul’tura (de unde concluzia: nicio cultură). Asta ca să ne ancorăm în perioada sovietică, de unde își trag rădăcina noii activiști culturali

Cornelius POPA

Articole din aceeași categorie:

Comments

comments

Leave a Reply