Pesedeu multirol

De un an încoace mă încearcă strania senzație că am dat banii degeaba pe avioanele de luptă multirol achizționate din parcul muzeistic portughez. La ce, Doamne iartă-mă, am dat cu dolarii d-azvîrlita pe F-urile astea, nu știu, zău, cînd noi avem, moca (o pungă de făină și o sticlă de ulei mai că nu se pun la socoteală, chit că sînt donații pe cap de asistat social, dar sînt doar din patru în patru ani) ditamai pesedeu multirol. Pesedeu ăstă, pentru cei care nu vor să vadă un adevăr atît de evident, mai lesne vizibil decît craterul Copernicus, de pe Lună.

Cum adică pesedeu multirol, o să mă întrebați? Răspunsul este simplu, logic și lesnicios. PSD și-a luat, în sfîrșit, rolul politic în serios. Și își face treaba cu dăruire și abnegație. Politică la sînge. Și nu orice fel de politică, ci una cu valențe profund democratice. Este o afirmație pe care o fac cu maximă responsabilitate și pe deplin susținuă de glorioasele înfătuiri ale social-democrației contemporane și autohtone.

Și acum, explicația: care este chintesența democrației? În primul rînd, o dinamică relație putere-opoziție. Un just echilibru și un reciproc control. Ei bine, văzînd că acest lucru ne cam lipsește, pesedeul și-a scuipat energic în palme și s-a pus pe treabă. S-a început, așa cum se cuvine, cu un studiu teoretic, pornind de la întrebări legitime: cine este puterea în Românica?
Păi, puterea sîntem noi, pesedeul, cu o mică vulcanizare la stînga spate (ALDE). Și opoziția? Ups, aici răspunsul nu a mai fost facil. S-a purces la analize peste analize, la proiecții și la construit modele teoretice. Și iată ce a rezultat de aici: în Parlament există un partid numit liberal. Partid istoric (rog seriozitate, am zis istoric, nu isteric). Care face opoziție. Dar nu pesedeului, ci partidului format în principal din tineri liberi și bine intenționați numiți USR.
Care, la rîndul lor, și ei fac o opoziție violentă și fundamental destructivă. Dar nu pesedeului, ci peneleului. Și mai este și partidul ăla, pemepeu, și el în opoziție. În opoziție cu peneleii și useleii, dar nu cu pesedeii. Și ar mai fi UDMR-ul, dar formațiunea asta culturală este mult prea preocupată să facă opoziție poporului român ca să mai aibă timp de fleacuri gen opoziția parlamentară vizavi de partidul (coaliția) de guvernămînt. Cît despre conlocuitori, ei sunt ca apa sfințită, în opoziție doar cu reumatismul.
Și atunci, s-au strîns ei, mai marii pesedei, în ședință a Consiliului Național Executiv al partidului, au rumegat profund chestiunea, preț de niște chiftele și o baterie, maxim două, apoi, brusc desmeticiți au emanat: OPOZIȚIA SÎNTEM NOI!

Și iarăși și-au suflecat bieții oameni mînecile și s-au pus pe treabă. Prima mișcare a fost una șoc: și-au bușit propriul guvern. Exasperați de impotența opoziției de a promova o moțiune de cenzură, au făcut-o ei și, poc, l-au dat cu roțile-n sus pe Grindeanu. Drept pentru care s-au felicitat reciproc și au raportat cu legitimă mîndrie patriotică: fraților, am suplinit și opoziția din Românica, sîntem multirol. Și pentru că i-au dat de cap problemei democratice din țărișoară, au continuat cu sfințenie. Ca nu care cumva să creadă Bruxellesul că la noi democrația doarme-n papuci și înghite tantiemele degeaba.

Și au mai bușit un guvern, ăsta al lui Tudose. Că doar-doar or învăța și peneleii și useleii cum e cu opoziția. Mai cu seamă că ceva-ceva antrenament aveau omuleții, de cînd cu trimiterea la plimbare a guvernului (tot PSD) Ponta.

În concluzie, să nu o mai lungim, prieteni. Putem dormi liniștiți. Avem un partid multirol. Și să nu fim răutăcioși aruncînd cuvinte urîte, de genul dedublarea personalității, ubicuitate și alte d-astea care se vor rostite cu DEX-ul pe genunchi. Trăi-ne- ar democrația multirol!

Cornelius POPA

Comments

comments

Leave a Reply