Brașovul probabil

Preluînd (cum altfel?) o idee de la o reclamă pentru o oarecare marcă de bere, de niște ani încoace, edilii urbei încearcă să ne inoculeze ideea că Brașovul este, probabil, cel mai frumos oraș al României. Desigur, argumente în sprijinul acestei teze sînt berechet: un peisaj mirific de jur împrejurul orașului, muntele din mijlocul său, arhitectura medievală din vechiul Brașov etc., etc. Și, mai mult ca sigur, această afirmație a fost chiar reală. Cîndva, în trecut.

Chiar dacă ne pică greu la stomac să recunoaștem, la ora actuală, Brașovul este la distanță de realitatea sintagmei mai sus citate. Punctul forte al frumuseții Brașovului este pe cale de dispariție. Și mă refer aici la peisajul deosebit care mîngîia urbea. La zonele verzi care ne încîntau privirile, primăvara că verdele crud al naturii care se trezește din amorțeală, toamna cu culorile sale pastelate. Răcoarea cu care ne îmbia, în arșița verii pădurea care ne năvălea din toate părțile, peisajele alecsandriene de iarnă. Ei bine, toate acestea tind să devină amintiri. Se construiește în draci, dispar dealuri întregi din Șcheii Brașovului ronțăite de cupele lacome ale excavatoarelor, oaza de verdeață din Noua este mîncată, la rîndul ei de construcții peste construcții, ieșirea spre Bod este sufocată de blocuri, de sute de blocuri edificate fără a se ține cont de raportul OBLIGATORIU dintre numărul locuitorilor și metri pătrați de spațiu verde. Edilii dau liber la distrugerea parcului din Centru Civic, tot pentru construcții, așa cum, în loc să gîndească o zonă verde, de recreere și activități similare în același Centru Civic, au dat verde unui gigantic mall.

Un alt argument care ar fi susținut ideea de ”probabil cel mai frumos oraș” ar fi arhitectura medievală a Centrului Istoric. Ar fi, spunem, dacă ar fi și respectată. Conservată. Întreținută. Dacă ar fi marcate, toate aceste monumente istorice, de plăcuțe care să și spună ce și cum este cu fiecare clădire în parte, așa cum este în Sibiu. Sau în Tîrgu Mureș. Sau în Oradea. Dacă fațadele ar fi refăcute, restaurate. Dar nu sînt. Și nu numai că municipalitatea nu face nimic în acest sens (nu se poate este o expresie invalidată de ceea ce a făcut Oradea și Clujul cu fațadele din centrele lor istorice), dar, de cele mai multe ori, cînd proprietarii acestor clădiri vor să refacă fațadele, se izbesc de o birocrație de netrecut în a obține avizele și autorizațiile pe care, culmea, tot primăria le eliberează!

Brașovul ar putea fi un oraș deosebit dacă ar avea acel aer curat, pur, de munte. Un aer care să îți umple plămînii cu parfumul pădurilor din zonă. Dar Brașovul îți umple plămînii cu particule de praf, în cantități imense, particule provenite în principal de la construcțiile care se fac de jur împrejurul nostru, de la noroiul tîrît pe cauciucurile camioanelor în tot tîrgul, de la străzile mizere, nespălate, necurățate, lăsate pline de nisipul zis antiderapant aruncat prin iarnă.

Brașovul ar fi, probail, cel mai frumos oraș al României, dacă ar avea o infrastructură demnă de secolul XXI. Dar nu are așa ceva. Dezvoltarea și modernizarea orașului au fost ucise de lipsa de viziune a edililor. Nivelul de percepere al sistematizării a leșinat imediat după edificarea sensurilor giratorii (absout utile). Banii pentru investiții zac de ani de zile în bugetul municipiului, aceiași edili stînd cu fundul pe sacii de bani, conform principiului ”cine nu muncește nu greșește”. Iar ei, acum, se feresc ca naiba să greșească.

Brașovul ar fi cu adevărat cel mai frumos oraș al României dacă cei care au fost aleși pentru a-l păstori ar avea interesul, viziunea și inteligența administrativă de a-l întreține, de a-l moderniza conservînd în același timp atuul istoric, de a gîndi și înfăptui proiecte care să ducă urbea în secolul XXI. Pînă cînd vom avea astfel de edili însă, Brașovul nostru va rămîne la stadiul de ”probabil”. Brașovul probabil.

Cornelius POPA

Comments

comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.